Romica Jurca, recunoaste odata: vom crapa cu totii!

Vezi cat de GROAZNIC va fi in urmatoarele trei zile! (Money.ro). Da, nu este un titlu de tabloid. Ci este din “presa serioasa”, ba chiar din cea economica.

Isteria a devenit noua deontologie. Se face campionat in fiecare zi (in presa scrisa sau tv, nu conteaza, orice maidan e bun) de smuls parul din cap, bulbucat ochii si saliva aruncata spre camere. La sfarsitul emisiilor, saracele femei de serviciu trebuie sa stoarca mopul in galeti de multe ori, cu mult peste media normala.

Da, avem o iarna grea. De fapt, avem doua saptamani de iarna grea. Temperaturi cu mult sub zero, viscol, caderi masive de zapada (desi tin inca minte iernile cand zapada de 40 de centimetri nu speria pe nimeni). Dar nu avem un taifun sau un seism de tipul celui care a afectat Japonia acum un an. Ma intreb ce ar face dragii nostri moderatori si jurnalisti in cazul unui cataclism real, nu inchipuit.

Vineri au vehiculat si au tot plimbat de la unul la altul un bob de sare (afirmatia lui Igas conform caruia ne-ar astepta nameti ca cei din 54 din Bucuresti, cand zapada acoperea geamurile celor care stateau la etajul 1) pana cand s-a transformat intr-un drob urias care ameninta sa ne cada tuturor in cap cu greutatea unui cos de hipermarket. Caci da, asta au facut oamenii panicati de gandul ca ar putea ramane izolati in case, fara acces la paine si apa. Au dat buzna in hipermarketuri, iar managerii de magazine s-au laudat cu vanzari mai mari decat cele din perioada sarbatorilor, ceea ce, trebuie sa recunoasteti, reprezinta un record greu spre imposibil de doborat avand in vedere foamea teribila care ne cuprinde pe toti cand auzim zurgalaii si renii lui Mos Craciun fornaind.

Uitandu-ma la cat de usor devin prada anxietatilor de tot felul jurnalistii nostri, ma tem ca, in cazul unei probleme care sa merite cu adevarat calificative precum “groaznic”, “teribil”, “tragic”, acestia ar fi in stare sa purceada la o sinucidere in grup in direct, nu inainte insa de a sugera si publicului cele mai eficiente metode.

Ma gandesc ca si-n alte timpuri se mintea, dar sensul era cu totul altfel. Realitatea era o panza pe care presa o zugravea in culori mai frumoase, o retusa, o imbogatea. Astfel, in jurnalele de stiri, Romania era o tara prospera, plina de oameni care defilau bucurosi, din convingere si sincer recunoscatori partidului si conducatorului. Azi, e invers. Situatiile nu sunt niciodata gri sau verzi sau albastre. Sunt negre taciune, viitorul e o bezna, iar prin studiouri, pana sa intre crivatul de afara, bate viforul disperarii.

De fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine, condeiele si microfoanele par tare fragile. Pana sa apucam sa ne uitam la moralitatea si integritatea lor, ne impiedicam de dezechilibrul psihic. In curand ma astept sa-i ia pe bietii angajati de la INMH, sa-i lege pe un scaun de tortura, banda adeziva la gura, instrumente care mai de care mai cu tepi, tinte, tepuse insirate demonstrativ, iar moderatoarea cea mai prezentabila a postului respectiv imbracata corespunzator intr-un costum de tip dominatrix urland intr-o portavoce: “Romica Jurca, recunoaste odata: vom crapa cu totii!”.

Sunt sigura ca, pe undeva, prin vreo redactie, un jurnalist e tare amarat pentru ca gama de culori a codurilor se opreste la rosu. N-ar strica deloc un cod bordeaux si altul fuchsia.