Romanca la 30 de ani

Articolul Irinei de saptamana trecuta a creat oaresce valva, mai ales uitandu-ma la multimea de comentarii si la numarul celor care i-au dat share pe facebook. N-am sa intru acum in aceasta disputa caci nu cunosc prea bine criteriile dupa care femeile impart grupul nostru, al “purtatorilor de penis”, dupa cum gingas am fost numiti, in “urati” si “frumosi”.

Am sa ma refer insa la femeia romanca de peste 30 de ani si transformarile pe care le sufera ea in contextul realizarii sau nu a obiectivelor de pe lista ei de “realizari in viata”.

Avem aici mai multe categorii si subcategorii. Mai intai este femeia de peste 30 de ani maritata. Femeia de peste 30 de ani si cu verigheta pe deget este caracterizata de o crasa indolenta. Pana la starea civila, a marsaluit, si-a pus armuri si zorzoane, a dat tot ce avea mai bun, cum s-ar zice. Odata atins obiectivul, armele sunt lasate la vatra, iar generaleasa de odinioara incepe sa semene cu o jalnica ordonanta. Pana acum, lupta se dadea peste tot, atat in spatiul public, care se constituia in areal de vanatoare, cat si in cel privat (unde se continuau miscarile de trupe, odata prada atrasa in capcana). Articolele din presa cu iz roz de genul “20 de pozitii noi”, “Cum sa fii sexi in weekend”, “Cum sa fii sexi miercuri” nu au alt sens decat acesta. Aceea de a transforma o captura temporara intr-una permanenta.

Dupa aceea, femeia oboseste. Jocul n-o mai amuza si rareori o vei mai vedea in costumatie de parada. Va imbraca tot mai des pantaloni de trening si tricouri lalai.

A doua categorie este reprezentata de femeile care au atins varsta de 30 de ani si nu au trecut nici macar o data pe la starea civila. Aici multimea se divide. Exista, pe de o parte, cele care sunt disperate si se comporta ca atare si cele care pretend ca asta e alegerea lor, ca ele sunt fericite asa si alte basme fara feti-frumosi, dar cu multumire cat cuprinde.

Primele vor juca doua roluri: rolul Lolitei ofilite sau pe cel al vampei ultra-experimentate. Pe prima o cam vezi ca nu e tocmai o nimfeta. Ea se incapataneaza insa sa “hihihi”, “hahaha”, “uite, ce tanara si ce libera la mare sunt”. Poarta haine neadecvate varstei ei, tunsori emo si se prezinta drept “creativa” nevoie mare. O stiti: e tipa prezenta in fiecare weekend prin Control, ale carei stari variaza de la “vag ametita” la “beata moarta”. Danseaza mai mult de una singura, luandu-se in brate. Vara o regasesti la mare, in Vama, aratandu-se absolut extaziata de ultimul concert Margineanu de pe plaja si facandu-se ca nu observa ca unele cantece sunt despre ea si nu sunt deloc magulitoare. E atat de penibila incat nu se jeneaza sa topaie energic nici pe Basul si cu toba mare, piesa celor de la Vita de Vie.

Vampa e femeia misterioasa. Aia data cu mult ruj indiferent de imprejurare si care seamana izbitor de mult cu un clovn. Sta picior peste picior si cand schimba pozitia, ai zice ca promite cele mai mari rafinamente erotice. Te intrebi prin ce minune mai rezista hainele pe ea. E cea care apare la birou cu un zambet tamp semi-satisfacut in fiecare luni dimineata de zici ca i-a trecut prin cap o unitate militara, cu tot cu personalul auxiliar. Pana la urma, se va marita cu un chelios de varsta mijlocie, tacut si capabil numai de semi-erectii.
In fine, a aparut recent, si o treia categorie. Categoria care zice ca n-are si nici nu vrea. Ca ea se duce la coafor, la sala si la munca pentru ea insasi. E acra, cu nasul pe sus si are vesnic un par infipt in fund. Se bucura tare mult de orice sex-shop deschis recent in cartierul ei desi va prefera sa faca achizitii online. Isi cumpara carti de bucate fara sa gateasca vreodata ceva pentru cineva. E bantuita de gadgeturi si de tot ce inseamna bio. Si da, daca se intampla sa-i calci patul, vino cu mult lubrifiant la tine. Femeia asta e un mecanism scartaitor, stralucitor de la departare, ruginit in intimitate.

Asa stand lucrurile, va mai mirati ca preferam sa nu ne complicam si sa optam pentru cele mai fragede? E preferabil sa lucrezi un aluat proaspat, care poate fi inca modelat, decat sa incerci sa dai alta forma unei savarine excesiv inmuiate in sirop, sperand ca va recapata prospetimea de acum trei zile, sau unui covrig uscat, uitat prin vreun cos la brutarie. Si care pretinde mandru ca e cozonac.