Liana Voiculescu, partenera de viata a lui Dan Voiculescu, a trimis o scrisoare deschisa femeilor din Romania. Scrisoare pe care o puteti citi aici. Cum traiesc in aceasta tara si sunt femeie, intrunesc asadar cele doua conditii pentru a simti ca misiva mi se adreseaza. Asadar, ce poate fi mai firesc decat sa incerc sa-i raspund ?
Doamna Liana Voiculescu,
Va multumesc pentru gandurile dumneavoastra. Dar ma vad nevoita sa va contrazic de la bun inceput: eu dorm linistita. „Omul meu” e chiar langa mine si sunt convinsa ca nu urmeaza sa am aceeasi trista soarta ca dvs. Iar asta din mai multe puncte de vedere.
„Omul meu” nu a incalcat legea. Nu a participat la nicio privatizare frauduloasa. De fapt, la nicio privatizare, in general. Stiti, pentru noi, sansa sa facem astfel de afaceri cu statul e egala cu aceea de a prinde un loc pe urmatoarea naveta spre Marte. Nu a primit hectare de pamant in Baneasa contra unor sume derizorii. Nici nu a fost colaborator al Securitatii, iar asta ne face sa ne putem plimba linistiti in multimi, fara teama ca s-ar putea sa apara cineva, un fiu sau un nepot al vreuneia dintre victimele turnate, sau chiar o verisoara, care sa ne scuipe in ochi si sa ne arunce vorbe precum « turnatorule » sau « sobolanilor ». Nici parintii mei n-au fost. Si nici suspectat ca a contribuit prin santaj la bunastarea cuplului nostru nu este omul meu. Ce sa spun, cand ma duc la piata sau cand imi iau o pereche de pantofi, nu tremur de spaima ca s-ar putea sa-mi ceara cineva sa justific provenienta fondurilor. Caci eu am cum. Dvs.?
Cu siguranta, omul meu nu are nici aura de “erou” pe care o atribuiti partenerului dvs. de viata. Nu s-a inhamat la misiuni imposibile precum spalarea sistematica, ani de zile, a cerebelului compatriotilor nostri. Nu si-a facut din victime aliati, asa cum a reusit perfomantul dvs. sot de au ajuns mamele fiilor morti la Revolutie sa-i deplanga detentia. Ceea ce constituie un spectacol la fel de trist ca o evreica sarutand zvastica de pe uniforma unui ofiter SS. Deh, am avut asteptari substantial diferite de la «oamenii» nostri.
Ce observ insa e ca-i sunteti o partenera pe masura. Reusiti performanta ca, in acelasi paragraf, sa invocati divinitatea si sa aruncati un blestem. Dar desigur, in « imperiul media » al sotului dvs., ultimul bastion in calea « basismului », s-au vazut si contradictii mai puternice. Ati invatat, cum spune si cliseul, de la cei mai buni.
Exista o zona unde va dau dreptate: Somnul natiunii, daca nu naste monstri, ii adopta cu siguranta. Dovada: ultimii 25 de ani pe care sotul dvs. i-a petrecut in prosperitate si ocupand cele mai inalte functii in statul roman. Trist, foarte trist, intr-adevar. Vestea buna e ca nu toti dormim.
