Exista persoane care nu-si canalizeaza energia pe o persoana anume. Atributele individuale ale cuiva conteaza prea putin pentru unele dintre noi. Mai importanta este starea pe care acestea ne-o provoaca. Sa fie oare acesta un fel cosmetizat de narcisism?
Adesea, astfel de fete sunt cel mai des suspectate de infidelitati. Nu plec de langa tine pentru ca nu-mi mai placi, nu o fac pentru ca celalalt reprezinta o tentatie careia nu-i pot rezista. O fac pentru ca imi place imaginea mea din ochii celuilalt. Lacul in care Narcis se oglindea, topindu-se de dragoste de sine, devine privirea lui, a altuia. Acolo alteritatea se petrece sub ochii mei cu rezultate spectaculoase. Celalalt spre care fug, celalalt spre care imi deschid bratele, sunt tot eu. Eu transformata in altceva, caci mi-e dor de elementul strain din mine, mi-e dor sa-mi recompun chipul, mi-e dor sa ma recreez.
Mor de dragul meu atunci cand sunt indragostita. Mi-e dor de acea tulburare, de felul in care noile trairi ma scot din fagasul in care ma misc de obicei. Nu ma schimb numai eu, se schimba intreaga geografie care ma inconjoara. Vad altfel orasul, vad altfel oamenii, pasul mi-e mai usor si inima e mai sprintena.
Se poate sa dati in mine cu pietre si sa ma numiti egoista sau aventuriera sau mai stiu eu cum. Nu sunt altceva decat o indragostita de dragoste. Gimnastica si acrobatiile ei sunt domeniul pe care ma misc, sunt batalia pe care sunt incantata sa o reiau mereu de la capat. Armura mi-e frumosul si setea de el. Armura mi-e foamea cu care ma imbrac in fiecare dimineata, foamea cu care m-au regalat cei ce m-au facut femeie. Imi otravesc fantanile si apoi pretind ca am uitat ce am pus in ele doar ca sa ma imbat din apa lor.
Atunci cand ma deschid pentru el, nu el este cel care forteaza usa, ci eu sunt aceea, pentru a vedea ce e in spatele ei. El nu face altceva decat sa intre odata cu mine si am nevoie de el ca de o mana care apasa clanta.
Fii lacul meu si ofera-mi o oglinda fidela. Nu-mi face reprosuri si nu te plange caci undele tale s-ar putea increti si, daca imaginea este deteriorata in vreun fel, ma voi simti vaduvita de mine insami. Imi voi lipsi mie si tu nu vei reusi, cu un chip stramb, sa ma inapoiezi pe mine mie. Reda-ma asa cum sunt si nu incerca sa modifici nimic. La urma urmei, nu stiu daca nu cumva si tu ai trecut prin acelasi proces.
Si, daca tu ai uitat cum sa apesi o clanta si sa devii culoarul prin care eu ma intorc la mine, altcineva o va face. Pentru ca nu pot trai despartita de mine, apelez la tine. Pentru ca trebuie sa vad, mereu sa vad, ce se mai intampla in mine. Privirea sa nu-ti fie tulbure si mana sa nu-ti tremure atunci cand te hotarasti sa intri. Ochii tai au memorie si bucatele din mine iti vor ramane mereu agatate de piele, pe care ma voi intoarce s-o adulmec.
O iau mereu de la capat. Port un stindard pe care nu obosesc sa-l duc pe umeri. In fiecare dimineata, repet pasii de ieri pe un alt teren. Cateodata, pe pamanturile astea, bate vantul indiferentei si al saraciei. Ma cuibaresc in bratele care mi se deschid pentru a redescoperi deliciile bogatiei si ale festinului. Izvoarele mele nu seaca niciodata si solul meu e mereu fertil. Pe el infloresc florile carnivore ale dragostei si apa e mereu vie aici. Si muzica nu tace niciodata. Atata timp cat vor exista lacuri in care sa ma oglindesc si brate care sa se inchida in jurul meu, atata timp cat o alta gura imi va filtra aerul pe care-l respir, atata vreme cat licorile unui alt trup imi vor scalda talpile.
