Zilele astea, de cand cu marturisirea cu accente de delir mistic a lui Robert Turcescu, au reinflorit, pe marginea drumului si prin cotloane adiacente, boschetele rasismului.
Nu marturisirea lui Turcescu ma intereseaza. Cumva, nu ma socheaza statutul lui nici daca ar fi reala confesiunea asupra veridicitatii careia totusi, inteleg, planeaza mai multe motive de suspiciune (cel mai important este cel legat de livretul militar care, se pare, nu se elibereaza decat ofiterilor in rezerva, nu si celor activi) . De ani de zile circula zvonuri cu privire la jurnalistii care mai au un job, iar asta nu e de vanzator de shaorma sau agenti imobiliari. Nu eram cel mai mare fan al lui, asa ca nu traiesc acum dezamagirea celui care si-a vazut sperantele inselate. Cat despre presa in general, de multi ani nu mai nutresc niciun fel de admiratie si incredere, invatand sa caut bine in cosul de mere unul care sa nu fie otravit.
Odata cu scandalul asta insa, de fapt, odata cu faptul ca brusc se vorbeste foarte mult despre Robert Turcescu – si e firesc sa se intample astfel, la urma urmei, nu avem in fiecare zi jurnalisti care sa declare in prime time ca au fost ofiteri ai unui serviciu de informatii – printre diversele reactii, am vazut contaminarea rasismului. Turcescu a fost gratulat de diversi indignati cu apelative precum « tuciuriul » sau « romulanul ». Nici macar nu stiu si nu ma intereseaza daca apartenenta lui la respectiva etnie este reala.
Nimic nou sub soare. Ce nu inteleg insa este insistenta oamenilor educati – sau, pentru ca termenul este discutabil, sa zicem „posesori ai unei educatii formale”, pe scurt, sec si sociologic, scolarizati – de a emana rasism prin toti porii chiar in timp ce sustin ca ei nu sunt rasisti.
La majoritatea dintre ei, aud formulari precum «nu sunt rasist, dar… ». Dupa conjunctia adversativa, puteti fi siguri ca urmeaza ceva care anuleaza exact afirmatia din prima parte a frazei. Idem si pentru homofobi. « Eu n-am nimic cu ei, dar sa nu-i vad, domnule, pe strada ! ». Stiu ei ca rasismul e ceva rau, neacceptabil social, ca nu degeaba au invatat cate ceva la scoala de razboiul civil din SUA care a dus la abolirea sclavagismului. Si nu degeaba au lacrimat la filmul cu Mandela, Morgan Freeman. Ce sa mai vorbim de maica Tereza, ca mare sfanta a fost sa aiba grija de amaratii lumii asteia ! Si Martin Luther King, bravo lui!
Dar tiganii astia, domnule, sunt ceva special ! Sigur ca daca am avea si noi negri sau chinezi, i-am tolera si n-am avea nimic cu ei (intre noi fie vorba, ce bine ca n-am vazut nici negru, nici chinez decat in filme si ca nu ne-a probat nimic limita de acceptare). Tiganii insa sunt soi rau. N-ai ce scoate din ei, asa se nasc si stim o groaza de bancuri amuzante, la care hahaim cu pofta si care o dovedesc cu asupra de masura.
Hitler a fost rau cu evreii, un nenorocit si un criminal, dar cu tiganii… deh, ce pacat ca nu mai traieste maresalul Antonescu.
Pe urma, vin la rand cei care aud ca e natalitatea in scadere si anunta apocalipse demografice in care minoritarii vor fi majoritari. Nici ei nu sunt rasisti, le pare doar rau ca aparatele reproducatoare ale majoritatii nu sunt la fel de productive si astfel cantitatea de « material uman » de calitate scade. V-am spus ca nu sunt rasisti? Foarte bine, sa retineti ca niciunul dintre cei de mai sus nu e rasist, fereasca-ne amintirea trista a segregarii!
RASÍSM s. n. Teorie social-politica care sustine inegalitatea biologica si intelectuala a raselor umane. – Din fr. racisme. Cf. rus. rasizm.
Dupa cum vedeti, definitia din DEX nu are niciun asterix si nicio exceptie pentru romi.
