Pe sistemul „si bogatii plang”, am aflat de curand ca cica si „modelele sufera”. Ca tot s-a mobilizat lumea zilele astea sa salveze un caine cu botnita pe care-l pastea moartea prin inanitie (as fi curios ce procent din participantii la nobila misiune erau femei), ma dedic si eu unei cauze inutile.
Sa facem mai intai un portret robot al modelei.
Modeaua este o fiinta de sex feminin care a renuntat la aparente tocmai mizand pe ele. Sa ma explic. Modeaua, in esenta, e o fiinta onesta. Ea nu pretinde multe de la viata. Nici n-are in cap sa revolutioneze lumea. Nu vrea sa fie pr-ista, nici directoare de multi-nationala, nici medic ca sa „salveze vieti” (suspine si ochi umezi, va rog), nici creatoare de moda, nici artista. Ea stie ca are niste calitati – aspectul fizic – si isi doreste sa profite cat mai mult de ele, constienta fiind de efemeritatea lor, de termenul lor de valabilitate limitat. Cu alte cuvinte, vrea sa-si castige banii de chiloti pozand in chiloti. Nimic mai simplu si mai onorabil. In fata unei atare dovezi de bun simt si realism – calitati rar intalnite in lumea feminina – nu pot decat sa aplaud. Bravo, fetelor! Stand si gandindu-ma, am ajuns la concluzia ca modelele si tarfele (cele profesioniste, sa ne intelegem, care se recomanda ca atare) sunt cele mai vrednice de lauda dintre femei.
Asadar am stabilit ca vom considera modeaua o fiinta sincera, modesta, de buna credinta. Si ea asa va ramane pana la sfarsit.
Cum nicio minune nu tine prea mult, s-au gasit unele care sa inventeze probleme modelelor cand totul mergea asa de bine. Cica modelele sunt, de fapt, nefericite. Ca industria asta a modei le impune „standarde inumane”. Cu alte cuvinte, mor de foame daca nu sunt scanduri slefuite pana la transparenta. Deci, ca sa nu mori de foame, trebuie sa mori de foame. Unele, culmea, au mai si dus la capat faza asta. Adicatelea, au murit de foame. Si cum pentru cainele cu botnita s-au gasit niste salvatoare cu inimi moi, la fel si pentru fetele astea. Acum tot felul de organizatii vor sa le ingrase pe modele. Modelele, intre noi fie vorba, le-ar zice vreo doua de dulce, dar se abtin. Ca-s fete bune. Asculta politicoase, iar apoi se duc acasa si mananca o felie de castravete pe care nu uita s-o vomite dupa 3 minute. Si cu asta basta!
Altele se mai plang si de faptul ca acele haine pe care le pune modeaua pe ea in revista nu se potrivesc tuturor femeilor. In concluzie, cer ca modeaua sa fie ingrasata ca sa se simta ea, cea care se autoproclama „femeie normala”, mai bine. Si aici intervin eu si zic: e normal ca toalele din revista sa nu se potriveasca grasanelor. E ca si cum m-as cretiniza eu si m-as duce ca un talamb, cu ochii umezi, sa protestez si sa cer sa nu mai apara Ferrari in reviste pe motiv ca nu-mi permit eu unul si sa ne uitam toti numai la fotografii cu Loganuri! Pe motiv ca alea sunt accesibile oricarui individ.
Ca voi nu aveti discernamant si ca hotarati sa puneti pe voi ce poarta modeaua, desi sunteti la ani lumina de dimensiunile ei, e una. Sa interziceti modelei sa faca ce face ea cel mai bine pentru a va proteja voua orgoliile jignite, e alta. Eu vreau ca modeaua sa ramana modea, ca asa imi place. Iar voi, restul, puteti sa fiti ce vreti voi, ca de voi nu-mi pasa. Intrebati mai intai modeaua daca vrea sa fie salvata. Se va uita la voi si va zice „Nu, multumesc. Mi-e bine si, si daca nu mi-e bine, tot e bine!”. Plus ca orice profesie are riscurile ei. Exista plusuri si minusuri, dar cand ma gandesc la modea, cumva, avantajele atarna mai greu.
Oricum, relatiile dintre modele si femeile urate au fost mereu unele conflictuale. Modelei i s-a reprosat superficialitatea si faptul ca ar hrani un ideal masculin imposibil de indeplinit de „femeia normala”. Cand de fapt, e singura cinstita, singura care recunoaste fatis ca arma cea mai importanta e fizicul si care trage tare pentru asta. E natural si firesc sa fie asa. Ca de-aia ea e modea, si tu esti pr-ista, profesoara, snspa-ista, mezelareasa sau mai stiu eu ce. Fiecare isi face treaba ei. Ea stie sa fie frumoasa, tu ma indoiesc ca stii ce pretinzi. S-o cuantificam pe modea, e destul de simplu. In cazul celorlalte, situatia e mai alunecoasa. Modeaua, la randul ei, s-a uitat cu dispret la celelalte surate ale ei, cu picioare mai scurte si cu carnea mai moale. Si de-asta acum, sub stindardul “sa salvam modeauaâ€, se ascund, de fapt, motivatii mai putin cinstite („Sa uratim modeaua, sa o facem ca noi!”).
Acum ma adresez modelelor: fetelor, ramaneti asa cum sunteti. Nu va lasati salvate. Habar nu aveti ce va asteapta daca pun astea gheara fara manichiura pe voi. Or sa va invete fie sa fiti feministe, fie gospodine. Va asteapta o mustata, desuuri de plastic, nu de matase, colaci pe sub tricouri, cozonaci de framantat si sarmale de rulat, si funduri triste si lasate. Singurele poze in care veti mai aparea sunt cele de la nunti si botezuri. Si nu se va mai obosi nimeni sa va faca un retus in fotoshop. Iar noi, imi pare rau sa ti-o spun, modeauo, ne vom plictisi de tine.
Pentru cele care nu se vor putea abtine: Stiu ca nu exista „modea” in DEX.
