Noi suntem victimele modei, nu ele

Moda este poate ultimul lucru din lume la care ma pricep. Insa cand anumite “tendinte”, ca sa folosesc un cuvant predilect al domeniului in cauza, nu mai raman tendinte, accente sau cum vreti sa le spuneti, ci devin curent nimicitor in care se balacesc intr-o vesela si de prost-gust inconstienta domnisoare de toate varstele si greutatile, ma vad nevoit sa iau atitudine si sa mentionez alte cateva lucruri pe care nu le suport la voi. Credeti-ma, cuvantul nu este prea tare. Ordinea in care le voi insira este aleatoare, respectivele articole imi par hidoase in egala masura.

1. Covrigii din urechi. Da, da, nici macar nu sunt comestibili. Este vorba de acei cercei mari, de forma circulara prin care ar incapea si o camila, parca special creati pentru a contrazice vorba biblica. Sunt peste tot, de toate culorile, din toate metalele si plasticele. Cel mai des sunt folositi pe post de auxiliar in crearea unei aparente ganditoare. Cand femeia nu are ce sa mai spuna, incepe sa se joace cu covrigul pentru a da impresia ca este o fiinta care reflecta, ca are un aer preocupat. Isi trece mainile prelung prin golul covrigilor, palpeaza aerul, probabil se si mira.

2. Lenjeria tanga, foarte tanga. La vedere. Nu stiu daca m-am facut inteles cum trebuie. Probabil respectivul articol poarta un nume specific, pe care eu il ignor. Este vorba de un snurulet. Poate e prea mult spus. O ata, de fapt, in legatura cu care ma intreb prin ce minune si prin ce miracol rezista presiunii celor 24 de ore in care este intrebuintata. Credeam ca rolul unui articol vestimentar este sa imbrace, sa cuprinda. Se pare insa ca femeile au pus la cale o revolutie. Iata unde se desfasoara, neingradit, spiritul lor de inovatie: in transformarea chilotului intr-o frontiera. Da, da, ati citit bine. El a incetat sa uneasca cele doua fese, intr-o incercare de a le tine la un loc cand tendinta lor este sa o ia fiecare pe drumul ei, intr-un trist spectacol al dezbinarii produs de gravitatie si de nesimtire. Prin suprematia din ce in ce mai apasatoare adusa de slipul tanga in forma lui extrema, cele doua presupuse jumatati ale marului sunt pe veci separate, izolate, iar ata aceea de licra pare sa fie mai eficienta decat zidul Berlinului. Sigur, daca domnisoarele in cauza si-ar tine articolul de mercerie la adapost, eventual in pantaloni si nu itindu-se cu neobrazare deasupra lor, privirea mea si a altor suferinzi nu ar mai fi molestata. Si acum n-am mai purta aceasta discutie.

3. Femeia robot. Poate ca e cam exagerata denumirea, dar intr-atat de puternica este senzatia de nevasta a lui Terminator pe care mi-o lasa un astfel de specimen. Poarta sandale si pantofi cu tocuri de plastic, transparente, eventual tinte de metal. Am impulsul de a o anunta ca nu se preconizeaza niciun razboi intergalactic si ca proviziile de cosmetice pe care le poarta dupa ea, arsenalul feminin, cum mai este numit, nu-i vor servi la nimic in cazul unei invazii extraterestre. Nici tocurile ei nu o vor ajuta sa scape cu viata. Rareori ceva arata la fel de mirobolant ca o jerba de flori artificiale. Femeia a gasit solutia: tocurile de plastic transparent (uneori ma intreb daca nu cumva este vorba de sticla). Denota la fel de mult bun gust ca torturile de frisca ornate cu trandafiri roz, gretosi, de zahar. Uneori duce si o grea povara: zdranganele de tot felul, zgomotoase si zumzaitoare, care-i anunta prezenta inainte sa i se iveasca chipul. Functioneaza pe post de semnalizare.

4. Vara asta m-au durut ochii. Initial, am pus-o pe seama poluarii. Apoi, am inteles: explozia de culoare, dupa cum anunta vesel si diabolic editorialistele de moda. Culorile alea turbate, electrice trimiteau adevarate schije catre ochii mei. Nu mai puteam para loviturile. Totul lucea si stralucea. Totul era fosforescent si isteric. Femeile semafor, femeile opera de cofetarie ceausista ma impresurasera, ma invadasera. Roz, galben, verde, mov, lumea se invartea in jurul meu intr-un carusel cosmaresc. Lovitura fatala o constituia sclipiciul: sandale argintii, aurii, aramii, ochelari de soare, imi taram zilele intr-o discoteca eterna, perpetua de camin cultural din satul anilor ’90. Din cand in cand, aparea ca intr-o strafulgerare tricoul cu mesaj. Da, caci ele au dreptul sa-si imprime filosofia de viata pe bust. De altfel, asa se asigura ca vor avea parte de cititori. In cateva cuvinte, bine ticluite si minunat ornamentate, ne anunta ca ele sunt sexi, ca sunt “a real bitch” si ca noi am avea anumite intentii necurate cu dumnealor, dar ca, la o adica, n-ar zice nu.

5. Tot vara asta s-a intamplat flagelul nuntilor. Nuntile sunt un fel de balci. Asa inteleg ele sa-si organizeze “cea mai frumoasa zi a vietii” lor. Departe e de idealul lor imaginea simplitatii, a decentei. Opulenta, lumuzinele, cocurile in care te intrebi ce animal si-a facut culcusul, unghiile lungi, decolteul umplut de omniprezentul sclipici, de parca n-ar fi oricum destul de evident si de parca cineva ar putea rata “subtilitatea” mesajului, chestii bufante, care nu poarta nume, trandafiri, parfumuri gretoase, poze, spectacol grotesc, in care fiintele cosmaresti danseaza din solduri si dau spasmodic din umeri. Mireasa de azi surprinde perfect esenta elegantei feminine. Caci, nu-i asa, aceasta este imaginea in care vrea sa fie imortalizata pe vecie.

6. Degetele de la picioare. Va mira desemnarea acestor parti anatomice, pana la urma? Ei bine, cum am avut de-a face cu o invazie de incaltari care le lasau expuse, in toata splendoarea, si cum sunt uimit in continuare de puterea noastra de adaptare la oroare, nu e de mirare. Varful acela decupat imi produce o repulsie greu de egalat. Si, cum sa va spun eu, 90 la suta dintre voi aveti degete urate, foarte urate, cu forme dizgratioase. Nu e nimic dragalas, nimic “scump” la cartofiorii aceia pe care-i imprastiati pe asfalt, prin metrou, pe la terase. Iar faptul ca nu se vad decat doi dintre cei cinci mi se pare ca arata si mai amenintator. Ma tem ca dintr-un minut intr-un altul, vor iesi la iveala si ceilalti trei. In numele decentei, al bunei intelegeri intre sexe si popoare, tineti-i la adapost. Hai sa nu ne mai ranim unii pe altii!

7. Incursiunile in alte epoci istorici. Ramanem tot pe taramul incaltarilor. A aparut un hibrid intre cele pe care le purtau legionarii romani si cele egiptene. Vor probabil sa creeze o aparenta amenintatoare, de amazoane. Ce reusesc? Sa ne faca sa ne intrebam daca nu cumva am nimerit intr-un film porno, cu buget redus.

Deocamdata, ne oprim aici. Sunt excedat. Pe voi ce v-a torturat vizual vara asta?