Zilele astea, am urmarit modul in care un panou menit a promova toleranta a… intetit si mai mult homofobia deja proverbiala. In Timisoara, un panou reprezantand un nou-nascut ce poarta o bratara pe care scrie „homosexual” si un text „orientarea sexuala nu este o boala. Nu este o alegere” a facut ca internetul si presa sa abuzeze crunt de cuvantul „socant”, alaturi de prietenii lui „strigator la cer”, „imoral”, „scandalos”. Altii au crezut de cuviinta sa-si aminteasca de faptul ca suntem in Saptamana Mare si acum, probabil, trebuie sa uitam ca exista homosexuali, sa-i ascundem sub pres ca si cum ar fi secretul rusinos ce trebuie ingropat cand vine doamne-doamne in inspectie. Am asteptat o vreme sa se mai calmeze apele ca sa pot separa mai eficient sedimentele. Aproape peste tot, pe unde s-a scris, aparea enervant si complet inadecvat urmatoarea formulare: „panoul promoveaza homosexualitatea”. Am inteles ca acelasi afis se regaseste si in Bucuresti, si in Iasi. Nu l-am vazut inca. Cert e ca toata tevatura a pornit de la Timisoara.
As vrea sa va spun ca homosexualitatea nu este o marfa sau o idee ca sa fie promovata. E ca si cum ai spune ca promovezi barbatii. Sau femeile. Este o stare, pur si simplu. Ceea ce panoul devenit mar al discordiei incerca sa transmita era mesajul, perfect adevarat, conforma caruia homosexualitatea nu presupune o alegere si nici o boala. Esti homosexual asa cum esti brunet sau blond, scund sau inalt.
Am inteles ca au fost niste probleme legate de autorizatiile care se impun in mod normal in astfel de cazuri. Drept urmare, panoul a fost inlaturat. Dar nu chichitele administrative ma intereseaza pe mine aici, ci incapacitatea, lipsa de adecvare si de adaptabilitate sociala. Si de intelegere a unui mesaj simplu, evident. Romanii tolereaza tot felul de lucruri, mai cu obida, mai cu resemnare, dar o fac. Lucruri care-i privesc direct. Care-i afecteaza. Un aspect legat insa de sexualitatea altora care nu ii priveste si nu le schimba lor, personal, cu nimic ritmul existentei, ii face sa reactioneze cu mai multa viteza si forta decat daca le-ar fi furat cineva geanta in plina strada. Or, asta nu mai e normalitate.
Acum doua saptamani, Boc decidea sa suplimenteze bugetul acordat BOR cu inca 6 milioane de euro, bani proveniti din fondul de rezerva, in timp ce France 2 difuza un reportaj despre cum vor ramane bolnavii infectati cu HIV fara bani pentru tratamente in ultimele trei luni ale anului. Nu prea am vazut ca stirea, oricare dintre ele, sa faca mare valva. Un panou insa incinge condeiele si tastaturile. Ba chiar au fost unii care s-au referit la el ca fiind „panoul homosexualilor si al pedofililor”. Inca o data, in mintile medievale, homosexualitatea apare ca fiind sora cu acte pedepsite penal, cu abuzul. Domnilor, aprigi vectori ai „normalitatii”, cine e abuzatorul si cine e abuzatul in cazul homosexualitatii? Cine e victima si cine e calaul?
Referitor la modul in care presa si bloggerii au inteles sa comenteze „stirea”, am observat ca mereu a fost intervievata o singura parte, despre a carei pozitie nu mai avem niciun fel de dubiu. Le-a fost ceruta pararea politicienilor (si care dintre ei risca sa fie asociat cu cauza libertatii orientarii sexuale si a drepturilor civile?), preotilor si celor de la Noua Dreapta, precum si unor trecatori mai mereu trecuti de prima tinerete. Mi-e greu sa cred ca toata lumea era scandalizata, ca exista unanimitate de pareri.
Panoul cu pricina mai pune, prin extensie, o problema si o intrebare pe care ar trebui sa si-o puna toti cei care sunt sau urmeaza sa fie parinti. V-ati iubi copilul mai putin daca ati sti, inca din perioada alaptarii, ca el este homosexual? L-ati privi ca pe un bolnav? L-ati compatimi, plangand inca de pe atunci viitoarele discriminari la care va fi supus si marginalizarea din partea unei societati din care faceti parte? Dar pe care nu faceti niciun efort sa o schimbati? Ganditi-va asa, voi, cei care impartiti oamenii dupa sexul celui cu care fac… sex: reactionand astfel, nu faceti altceva decat sa le faceti viata mai grea, sa mai puneti o caramida la povara copiilor de azi, unii dintre ei viitori homosexuali maine.
In cazul in care nu stiati: homosexualii se nasc din parinti heterosexuali. Unii dintre ei, chiar bisericosi, pastratori ai datinilor si valorilor crestine. Si nu, nu se vindeca ori de cate ori ati chema popa, oricate acatiste ati plati. Caci da, sunt contra cost. Intelegerea unor lucruri banale e insa gratuita.
