Am mai scris, fiind acuzat de misoginism, ca nu inteleg rolul sarbatorii de 8 Martie in ziua de azi. Obisnuia sa fie Ziua Mamei, nu stiu, cel putin eu asa o percepeam in copilarie. Pe urma n-a mai fost ziua Mamei, a fost ziua femeii, pentru ca intre femeile de azi si maternitate nu mai trebuie sa existe, din punct de vedere al corectitudinii politice, o relatie directa. Dar, in numele aceleiasi corectitudini politice, de ce ar mai trebui sa sarbatorim femeia mai mult decat barbatul, daca tot ce a ramas din ea e egala barbatului, un cetatean responsabil? Statuia pe care i-o ridicasem era pentru ca facea ceva in plus, ceva extraordinar – copii. Acum, presupun ca 8 martie e un omagiu adus ciclului menstrual.
Am vazut saptamana asta discursul lui Jared Leto la Oscaruri – o multumire adusa maica-sii, „o adolescenta cu doi copii”, care a lasat scoala pentru a-i creste si educa, singura, pe cei doi derbedei, dintre care unul e un actor extraordinar, iar celalalt o banala vedeta rock. M-a surprins ca, in loc sa observe mesajul profund misogin, multe domnisoare feministe din lista mea de facebook s-au grabit sa aplaude si sa sharuiasca.
Caci, judecand dupa propria mea experienta, nimic n-a suparat mai tare o femeie din viata mea decat indrazneala de a o compara cu mama.
Mama, care prin esecul a trei metode contraceptionale diferite, a reusit sa se pricopseasca cu trei plozi, pe care i-a iubit cum se iubeau copiii pe vremea aia, o naveta constanta intre oala cu gris fiert in lapte si nuiaua improvizata din coada unui plici de muste. Combinata cu alta naveta, aia pentru serviciu, in trenuri comuniste friguroase sau masini de ocazie. Mama, care la varsta mea de acum, deja isi facea planuri unde sa ma dea la liceu. Mama, despre ale carei boli am aflat doar dupa ce se vindecau, pentru ca nu cumva sanatatea ei sa devina grija noastra. Mama, care-mi carpea ciorapii. Mama, care n-a stiut de pampersi sau de masina spalat automata. Mama, care a invatat la batranete sa foloseasca laptopul, dar n-a putut niciodata pricepe cum se foloseste storcatorul de fructe fara sa-l infunzi. Mama, pe care o gasesc seara citind pe ecranul calculatorului despre ultimele gaselnite ale pedagogiei (ea fiind invatatoare), cu o rabdare si o deschidere catre nou pe care eu unul simt ca nu le mai am deja. Mama, care nu stie niciodata unde si-a lasat telefonul mobil. Mama, care se uita la Suleiman Magnificul in timp ce face sarmale sau goblen. Mama, care rezista sa mearga sute de kilometri cu tata la volan, fara sa faca infarct sau sa se dea jos la prima intersectie. Mama, care inca ma sponsorizeaza cand raman fara bani de tigari, desi castiga mai putin decat mine si nu suporta sa ma vada fumand. Mama, care isi traieste fiecare zi cu bucuriile si tristetile ei, fara sa-si piarda vremea regretand ceva sau cautand fericiri nepromise. Mama care inca mai face dragoste.
Mama, care m-a condamnat la nefericire, pentru ca mi-a aratat cate poate face o femeie, doar ca sa ma invete de ce nu trebuie sa ceri vreodata ceva de la una.
Imbracati-va frumos, duceti-va la discoteca si bucurati-va de o frumoasa zi de sambata. Pupati-va si spuneti-va „la multi ani”. E o zi speciala, e ziua maica-mii.
