Am spus ca 8 Martie e un prilej de desantare muiereasca si nu-mi retrag cuvintele. Ba dimpotriva.
Mai intai, legat de textul de saptamana trecuta, imi pare rau ca nu m-am facut mai bine inteles in textul de saptamana trecuta. Mesajul meu era unul destul de simplu, am crezut eu, atat de simplu incat m-am gandit sa-l complic, ascunzandu-l dupa o stire inventata si o intrebare retorica. Incercam sa va atrag atentia – acelora dintre voi care nu aveti mintea redusa la un ghem de idei fixe – ca nu ar trebui cautati scuze (studiile, cariera) pentru a fugi de maternitate sau pentru a amana momentul pana cand devine prea tarziu.
Sunteti femei ca sa faceti copii.
Si acum, pauza pentru injuraturi.
Dar asta e, sunteti femei ca sa faceti copii. Si aici e toata frumusetea.
Excludeti-va de la regula de mai sus daca:
• ati absolvit cel putin o scoala doctorala;
• ati inventat ceva ce poate salva resursele finite ale omenirii;
• v-ati dedicat companiei cu atata abnegatie incat aveti macar 3.000 de euro salariu net, cu posibilitatea de a creste;
• suferiti de o boala grava si stiti ca veti da coltul in curand;
• lucrati in industria pornografica si a trebuit sa va legati trompele la o varsta frageda.
In cazurile acestea, da, va justificati implinirea non-maternala.
Mai facem o pauza pentru injuraturi.
Serios vorbind, pana la finalul textului, vor exista si scuze. Din partea mea, desigur. Dar haideti sa intelegem impreuna pentru ce ar trebui sa mi le cer.
Exista doua feluri in care se poate continua discutia, corespunzatoare cele doua feluri in care teoria dreptului priveste chestiune egalitatii de sanse dintre sexe: formala sau ajustata.
Varianta 1. Egalitatea formala
Aici vorbim despre egalitatea de sanse pura. Ea ar presupune ca intre cetateni, barbati ori femei, nu exista nicio diferenta de drepturi sau obligatii. Fara discriminari, dar si fara privilegii.
Probabil ca printre cititoare vor fi multe adepte ale acestei variante. Pentru ca sunteti tinere, aveti viata in fata, bogata in sanse si perspective roz. Va simtiti puternice.
Si-atunci, presupun, nu ati sarbatorit nimic de 8 Martie. (Eventual, ati fost printre cele care au marsaluit, asta e altceva.) Sunt sigur ca nu ati acceptat flori de la egalii vostri, barbatii. Sunt sigur ca nu sunteti dintre cele care asteptati sa duca el gunoiul, sa repare prizele sau sa stea deasupra. Egalitatea pura nu permite privilegii, remember?
Deci: daca acceptati varianta egalitatii formale, atunci eu imi cer scuze ca v-am trimis la facut copii, iar voi va cereti scuze pentru orice forma de discriminare pozitiva – inclusiv pentru existenta zilei de 8 Martie.
Varianta 2. Egalitatea ajustata.
In realitate – dar si in lege – aceasta este singura forma prin care egalitatea de sanse se poate concret aplica. Ea implica forme de „discriminare pozitiva”, adica diverse metode prin care societatea se implica in mod direct in remedierea unor discrepante, diferente etc. Legea 202/2002 privind egalitatea de sanse intre femei si barbati folosea chiar acest termen – „discriminare pozitiva”, pana la modificarile din 2007. Acum, se numesc doar „actiuni pozitive”, definite, la art. 4, lit. e), ca fiind „acele actiuni speciale care sunt intreprinse temporar pentru a accelera realizarea in fapt a egalitatii de sanse intre femei si barbati si care nu sunt considerate actiuni de discriminare”.
Un exemplu de asemenea actiune este felul in care se intocmesc listele electorale, unde toate legile prevad ca „trebuie sa se asigure reprezentarea ambelor sexe”. Daca legiuitorul ar fi spus expres „sa fie si femei pe liste”, ar fi facut o discriminare, dar noi stim ca asta i-a fost intentia – oricum, abia de trece de 10 la suta procentul femeilor alese. Insa, chiar si asa, o asemenea prevedere contrazice egalitatea de sanse pura, in care oamenii sunt simpli oameni, nu barbati, nu femei.
Problema este: de ce avea nevoie unul dintre sexe de prevederi de „actiune pozitiva”? Care era principalul „handicap” care trebuia surmontat prin aceasta atitudine?
Pai, haideti sa cautam raspunsul, analizand cel mai limpede caz de „discriminare pozitiva” intre barbati si femei: varsta de pensionare. De ce au femeile dreptul sa se pensioneze cu 5 ani inaintea barbatilor? Mai ales ca statisticile indica o speranta de viata cu vreo opt ani mai mare la femei decat la barbati (77,3 la 69,6)… Asta inseamna, in cifre reci, ca o femeie primeste 13 (treisprezece!) ani de pensie de la stat, in plus fata de un barbat!
E drept sau nedrept?
Inca din 1995, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu privire la acest fapt. Ministerul Muncii, parte in dosar, a spus ca e vorba de o facilitate acordata femeilor, avand in vedere dubla lor activitate ca salariate si gospodine…. S-a invocat o decizie din 1987 a Curtii Constitutionale a RFG, care se exprima cam la fel, argumentand ca diferenta de varsta de pensionare apare ca urmare a obligatiilor ce revin femeii ca mama si in gospodarie. Cum era de asteptat, Curtea Constitutionala (a Romaniei) a urmat aceeasi logica si, in Decizia 107/1995, a invocat imperative legate de „cresterea si educarea copiilor, indeosebi in primii ani, sarcinilor sporite ce le revin femeilor in gospodarie” etc.
Deci, mergand pe varianta asta, eu imi cer scuze ca am fost mitocan si v-am trimis la puiat, iar voi imi promiteti solemn ca, in cazul in care nu sunteti nici mame, nici gospodine, veti refuza sa iesiti la pensie mai devreme decat barbatii.
* Datele de natura juridica sunt preluate din volumul Egalitatea de Sanse, Elena Madalina NICA, Universul Juridic, 2012.
