Azi, dragele misoginului, am sa va spun o poveste frumoasa, plina de invataminte, pe care am increderea ca le veti deslusi asa cum se cuvine, o poveste desprinsa din viata. Intr-o tara indepartata, indepartata, a fost odata ca niciodata o multime de femei carora comerciantii voiau sa le vanda ceva. Insa lucrurile devenisera din ce in ce mai grele, tranzactiile scadeau, bursa era in cadere libera caci cateva vrajitoare de origine indoielnica le bagasera in cap femeilor nescolite intr-ale lucrurilor intelectuale cum ca toata lumea le considera natange si lenese. Si, avand exemplul atator povesti scrise insa de barbati cu evidente inclinatii educative, fetele au vazut ca alea lenese si natange mai mereu raman nemaritate, nebagate in seama si printul cel frumos le alege mereu pe cele destoinice, pricepute si cu mintea iute.
Comerciantii prinsera de veste de planurile marsave ale femeilor de a deveni si ele agere si indemanatice si se gandira sa lanseze, chiar in saptamana femeilor, o platforma online in care sa cuvanteze femei numai una si una. Cu alte cuvinte, au incercat sa-si faca aliate in cealalta tabara. Fa-te frate cu femeia pana treci puntea, de acest proverb ancestral tinura seama mai marii intr-ale presei. Femei cu studii, cu masterate, plecate in tari indepartate, cu cariere infloritoare sau, din contra, casnice destepte ce desluseau pe canapea confucianismul si nu misterele telenovelelor, s-au reunit si au inceput sa gandeasca lucruri nemaigandite si sa scrie lucruri nemaivazute. Numai ca, printre atatea fete, scriitoare, jurnaliste, analiste de tot felul, mai negricioasa si mai timida, se strecura o siliconata care, atunci cand nu face liposuctii, prezinta vremea la un post de mana a doua.
La inceput, nimeni nu o baga de seama. Fata trudea de zor in culise. Fusese chiar si maritata, mai prezentase un concurs muzical, mai aparuse prin ziarele de scandal ca sotie inselata si agresata. Intelectualele nu prea o bagau in seama, caci fatuca era un exemplu de „asa nu”, rusinea si oroarea feministelor declarate sau nu. Acum, nu se stie cine i-a dat cheia in imparatia cu nume inselator unde se depoziteaza sperantele. Nu se stie daca a intrat pe usa din fata sau prin spate, pe portite dosite. Cert este ca, fiind eu azi, intr-o scurta plimbare si minunandu-ma de elevata adunare, am dat peste un top al „citirilor”, cum se zice pe site-ul cu pricina. Si cine era in top, in pozitia cea mai de sus, lucind si stralucind ca nimeni alta, aruncand in uitare restul clasamentului? Cenusareasa noastra. Care nu are teze de doctorat la activ, nici carti publicate, nici misiuni umanitare la CV.
Curios sa vad pe ce baze a ajuns fata cea napastuita sa fie incoronata regina vizitelor in respectiva imparatie, am lecturat cu maxima atentie produsele scrise ale intelectului ei. Va fac un rezumat al probelor prin care a trecut regina vizitelor pana la incoronare. Drumul ei nu a fost usor. Ascultati si va minunati, dragele misoginului.
In prima ei compozitie ne anunta ca silicoanele nu aduc fericirea. Nici macar atunci cand sunt dublate de liposuctii. Si ca ea se iubeste pe sine – lucru important, de altfel – doar cu sanii mari, nu si cu ei normali. Dar, una peste alta, sanii nu pot spune lumii cat de minunata, de buna, de darnica e ea cu batranii, pasarile migratoare si soarecii de camp. Deci, nu. Fericirea nu e la clinica de chirurgie estetica!
A doua scriere este plina de sfaturi binevoitoare pentru barbatii bogati, menita fiind sa le apere acestora portofelul de femeile lacome si profitoare care, surpriza, bantuie de ceva vreme ca niste haite de lupi. Fata presupun ca ofera „inside information”.
Ajungem, cu al treilea material, la confesiuni fierbinti din propriul ei iatac conjugal. Intr-un limbaj demn, cu artistice intorsaturi din condei, demoazela ne relateaza cate cusururi avea fostul sot si cat s-a chinuit ea sa faca sa functioneze masinaria greoaie a casniciei, pe care a uns-o inclusiv cu lubrifianti de salon de masaj erotic. Unde, de fapt, in cazul in care sunteti niste tarani provinciali si e cazul sa aflati, se face sex, da? Hi-hi-hi.
La al patrulea articol, ne intoarcem in zona sensibila. Fata careia nici silicoanele, nici casatoria si nici banii nu i-au adus fericirea, ar dori totusi sa adopte niste copii. Plangeti si va minunati, va rog, iar nasul suflati-l incetisor pe muzica de Bach. Sau de Hi-Q? Inca nu m-am hotarat. O mentiune: adoptia s-ar face daca ar conta pe sprijinul neconditionat – aici am citat – al unui barbat si daca ar da cumva peste o comoara. Eventual tot in portofelul barbatului sprijinitor neconditionat.
Ne lamurim in continuare care este idolul din punct de vedere profesional. Autoarea inchina o oda lui Cristoiu, inclusiv gainilor sale care nasc pui vii si despre care nu se indoieste ca traiesc inca. Printre altele, aflam ca-l citeste si pe Paunescu alaturat lui Plesu.
Urmeaza un alt gen de oda, una inchinata familiei si lucrurilor cu adevarat importante in viata, care o intereseaza pe prolifica noastra autoare. Platitudini peste platitudini, iar printre randuri promite ca ea, cand va procrea, nu se va face „cat malul” – am citat din nou – ci va face sport ca disperata. Valori esentiale, profunzimi, nu gluma.
Si, ca sa revenim in zilele noastre, mai avem un ultim material in care relateaza cum s-a intalnit cu Mihai de la Hi-Q (asta e blondul sau celalalt?) si cat de cavaler e el pentru ca a achitat masa si si-a cerut scuze ca a intarziat. Lumea e mai buna cand barbatul plateste si-si cere si iertare bonus, nu?
Asadar, in imparatia unde se vorbeste despre feminism, despre documentare, emancipare, despre carti si arta, castiga silicoanele, vedetele de mana a doua si scandalurile conjugale. Va uimeste ceva in asta?
