Cele care au deschis astazi newsletter-ul nostru s-au declarat, in numar covarsitor, revoltate de articolul lui Maximus care a plecat la randu-i de la videoclipul si piesa cantaretului hip-hop Maximilian. Pentru a va demonstra ca parerea voastra este importanta pentru noi, redactia enjoystyle.ro, publicam aici una dintre reactiile venite pe adresa noastra de mail, office@enjoystyle.ro.
Declaratie de dragoste pentru cantaretii slabi!
Stimata redactie,
Numele meu este Alexandra, sunt studenta in anul 3 la Cibernetica.
Va scriu deoarece am citit articolul de la Coltul Misoginului si, pe langa el, am vizionat si videoclipul domnului Maximilian, un superb exemplar de artist in devenire (daca deja are succes, imi cer scuze, eu n-am aflat).
Vreau sa ii adresez domnului Maximilian o intrebare: in ce-ti masori prostia si frustrarea?
In videoclipuri, in numarul de chiloti si sutiene pe care ti le-ai pus in cap?
Draga Maximilian, faptul ca in jurul tau nu sunt decat femei de aceasta teapa, este o vina care iti apartine in exclusivitate. Faptul ca voua, barbatilor va plac femeile spoite excesiv, va plac femeile care isi cumpara haine de la mall, este o vina pe care trebuie sa vi-o asumati.
Voua va plac ambalajele, nu continutul.
Cine e de vina pentru masini? Cine le cumpara? Nu-i prost ala care cere, e prost ala care da!
Am ascultat melodia si o sa o comentez putin, pentru ca vreau sa vad punctual, de ce sunteti in stare: Cu bermudele pe mine, cu tricou si cu sapca-ntoarsa/ ma gasesti cu-ai mei in centru/ daca nu-s acasa!
Nu ma asteptam sa porti pantaloni. Sapca era firesc sa fie intoarsa, cauta si ea saraca sa fuga cat poate de pe capul tau. Daca nu esti acasa, esti in centru, ca doar nu era sa te duci la muzeul de arta veche apuseana Dumitru Minovici. Ala e in Baneasa.
Cum zicem noi la birou… Adica ceea ce faceti voi, stand atarnati de garduri sau sprijinind ziduri? Spuneti ca sunteti la BIROU? Bai, baieti, luati-va o slujba, mai.
Cand trece… Cu o supermasina ziceti: Oauuuuu! Ati putea incerca sa nu mai fiti onomatopeici si sa articulati cate ceva?
Unul se gandeste la BIP si altul la servodirectie… Incercati sa va ganditi la asta:
Eu cu gandul ca se-opreste, ma pofteste „haide intri?”/ tu cu gandul la motorul in x cilindri./ Si, in timp ce tu-ti faci calcule, eu sunt cu un pas acolo/
Salut, sunt Maximilian, (spune el conform educatiei alese), que pasa, soro?
Frumusica, chiar buna rau… Masina/
Asta-i una din armele tale ca eu de-abia acum … de ce-o calci asa incet/ sa moara de ciuda fraierii care fac rap! Qvot Erat Demonstrandum!!!
E cald cu spume-afara, 40, fata asta-mi zice sa traiesc momentul ca nu mai altu’n veci! Ma gandesc ca s-ar putea sa aiba dreptate, ma-ntelegi/ asa ca-i zic trage pe dreapta sa-ti fac plinul, daca ma-ntelegi/ dupa care dam o tura prin cartier/ sa zica lumea ca mi-am luat masina cu sofer/ si ce masina…! / si ce sofer!/ cred ca visez/ cineva sa-mi dea o palma!!!
Pentru programari la dat palme domnului Maximilian, contactati-ma! Va rugam sa pastrati bonul de ordine. Propun nu mai mult de 1000 de palme pe zi, pentru a putea face fata cu programarile…
Pe cuvant ca as vrea sa mai disec vorbele voastre, dar e prea mult efort depus, in mod inutil.
O sa redau refrenul:
Tot respectu’ de la baietii de pe centru/ pentru fetele care si-au luat carnetul/ Inc-o data de la noi de la birou/ pentru fetele care –au primit masina cadou!
Si asta se spune obsesiv, de vreo cateva ori. In acest timp, artistii, stand intr-o masina 4×4 inchiriata, trag de niste lenjerii intime, isi pun pe crestet ciorapi, intr-un complet dans al libertatii masculine, al castigului in fata unei nedreptati sociale de neieratat. Femeia la volan, intr-o masina pe care ei doar o viseaza. Spiritul ludic aparut pe finalul videoclipului demonstreaza maturitatea artistilor, profound impresionati de gasirea sutienelor pe banchete. Deosebit de atragator, un obiect unic, cu implicatii dincolo de superficial, este pantoful rosu, afisat intr-un gest firesc, putin detasat chiar. Pantoful rosu, simbolizand femeia foarte frumoasa, sexualitatea expresiva si fatisa, este aratat pret de cateva secunde, in antiteza cu versurile. Ingenioasa aceasta figura de stil. Structura poliritmica a versificatiei, ritmul aproape trohaic impus de versificator precum si rimarea imperecheata, ii fac pe Eminescu, Shakespeare si Baudelaire sa lacrimeze. De invidie, clar!
Personajul de inceput, un pseudo infractor, trece pasiv prin fata camerei de luat vederi, introducand publicul in atmosfera de un penibil exacerbat al scenei.
Imaginile vizuale, impregnate suficient cu domnisoara care nu a indraznit sa se dezbrace fara casca pe cap si domni cu sutiene pe post de ochelari de soare se armonizeaza perfect cu imaginile auditive, sibilinice chiar de „ou, ah, ufff, mmmm” reusind in final sa sintetizeze simplu, intr-un bucolic „Fa, nebunoo”!
Elementele sincretice, cele de cartier, educatie aleasa exemplificata cu expresia „tot respectul” si tehnologie avansata („semafor, masina, cric”), precum si cultura populara vizibila, alcatuiesc un tot unitar, invocand celestul prin expresia pe care o genereaza: „Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!”
