De ani de zile se scrie cat de nociva este mancarea de la fast-food. De ani de zile, avem statistici privind cresterea ratei obezitatii la copii si adolescenti. De ani de zile, avem procente crescande la boli cardio-vasculare. De ani de zile, exista specialisti sau oameni pasionati pur si simplu care incearca sa popularizeze notiunea de slow food. Si, cu toate acestea, tot de ani de zile localurile unui popular lant fast-food sunt pline ochi de 1 iunie. Iar anul acesta n-a constituit nicio exceptie.
Intr-o tara saraca precum Romania, scosul copilului la fast-food, mai ales cand e vorba de unul atat de popular si care joaca asul murdar al meniurilor pentru copii, care includ si o jucarie, reprezinta un rasfat. Departe de zona pur functionala a ”nutritiei rapide”, a acelor momente cand, pentru c a te grabesti, inchei acest compromis cu sanatatea ta, desi probabil infometarea timp de cateva ore te-ar afecta mai putin, localurile de tip fast-food sunt la noi un lux, ceva bonus, pe care nu si-l permite oricine. Daca in SUA sunt tipice clasei de jos, la noi sunt apanajul celei de mijloc.
Asa se-ntampla ca ceea ce e compromis sau banalitate la altii sa fie la noi ocazie speciala, sarbatoare.
Fiind constienta de toate astea, tot am ramas putin perplexa de 1 iunie, cand tot orasul era plin de copii cu hamburgeri in manute. Triste imagini caci, pastrand proportiile, e ca si cum parintii insisi le-ar intinde o cescuta frumos colorata, dar plina de otravuri.
Astfel stand lucrurile, am cateva solutii alternative pentru parintii ramasi in pana de idei:
– exista inghetate artizanale care cred ca ar placea mai mult copiilor decat un hamburger si cartofi prajiti plini de grasimi si aditivi periculosi. Si care pot fi cu fructe si ingrediente naturale, care aduc un plus nutritional, nu un minus.
– Exista fructe de sezon. Capsune, zmeura, cirese.
– Puteti adauga voi insiva mici jucarii, surprize pentru a le capta interesul.
Sau, si mai bine, ar trebui sa renuntam la ideea de recompensa prin mancare. Fie ca e vorba de dulciuri sau de fast food si sa gasim alte modalitati de a ne bucura copiii. Ceea ce ne spunea noua bunica ”termina tot din farfurie” nu mai este dezirabil azi, ba, din contra, in unele cazuri ar trebui sa ne bucuram daca mai ramane ceva in farfurie sau macar am putea sa micsoram farfuria.
Tot dintr-o trauma si din istoria unor indelungate penurii vine si aceasta obsesie pentru a indopa copilul si pentru plasarea unui semn de egalitate intre „copil sanatos” si ”copil care mananca cat si cand vrem noi”. Mult nu inseamna si bine. Apoi, compensarea altor lipsuri (de ordin afectiv sau chiar material, insa de alta etiologie) printr-un surplus de hrana nu e decat iluzorie.
