Stiti ce sunt acelea cotofenele? Si prin ce se remarca ele? Ei bine, lor le plac obiectele mici si stralucitoare. Tentatia este mai puternica decat ele. Facand insa parte din regnul animal, nu putem vorbi despre o lupta veritabila intre interdictia de ordin moral si atractia unui gablont. Asa se intampla si cu femeile. De aceea, materialul care urmeaza se vrea a fi doar o constatare, un demers informativ pentru a invata cum sa evitati posibilele pagube, cum sa recunoasteti pornirile acestea primitive si sa le contracarati in mod eficient. Cel mai bun argument in sprijinul teoriei lui Darwin este urmarirea comportamentului feminin. Veti vedea ca in el se regasesc atitudini si reminiscente tipice altor specii. Sa mai spuna fanaticii religiosi si popii ca femeia a „coborat” din barbat. Nu vedeti cat de diferiti suntem? Sa o luam metodic.
Creierul. Adesea se spune despre cerebelul feminin ca este cat al unei gaini sau, in varianta optimista, cat o nuca (ceea ce sugereaza apartenenta la regnul vegetal). Ati vazut, probabil, ce se intampla cu un creier de gaina atunci cand este expus factorilor mediului exterior (caldura, frig, curenti neprielnici). De asemenea, ati vazut viteza de reactie a femeilor in situatiile de criza. Chiar si dupa ce a trecut „pericolul”, sunt incapabile sa explice de ce au procedat intr-un fel sau altul. Varianta „nuca” este corespondentul obstinatiei, al incapatanarii, al modului in care ele se agata de gatul unui barbat, sufocandu-l pana cand obtin ceea ce vor. Printr-o coaja de nuca nu patrunde nimic, nici ratiunea, nici simtirea. Femeia este complet impenetrabila si impermeabila. Opacitatea ei este deja binecunoscuta.
Leguma. Deseori o recunosc chiar ele. Ele nu-si dau seama ca au fost dintotdeauna legume. Evidenta le pocneste abia cand simt ca le scade coeficientul de atractivitate. Adica pe la 30 de ani, gasindu-se singure, fara sanse de procreere si fara nicio cheie de masina luxoasa in posetuta, se lovesc pe frunte zicandu-si “Am ajuns o leguma!â€. Atunci isi iau costume mulate si incep sa se duca la sala. Din leguma, vor sa ajunga la statutul de muschi. Dintr-un dovlecel ofilit o friptura de vita tare ca cizma. Cam dificila si dureroasa transformarea.
Dihorul. Pe langa miros, simpaticul animal mai este cunoscut pentru ceva: are obiceiul de a aduna tot felul de obiecte care nu-i sunt folositoare in niciun fel (nu constituie hrana, nici crengute sau paie care sa faca „locuinta” mai calduroasa) si le depoziteaza in viziuna sa. In varianta feminina si moderna, aceasta manie a luat numele de shopaholism. Femeile vor sa cumpere orice. Isi fac provizii intruna de parca ar avea acces la niste surse care au confirmat faptul ca in urmatoarea saptamana urmeaza o criza a alimentelor, a cosmeticelor si a vestmintelor. Cele mai importante „rezerve” sunt depozitate in dressing. Dressingul a luat locul camarilor si pivnitelor in care se insirau pe vremuri slanine afumate, butoaie de vin si capatani de usturoi. Dressingul confirma statutul social de invidiat pe care femeia l-a atins. In momentul in care isi permit un dressing mai mare de 50 de metri patrati, se simt implinite. Pot sa nu mai depuna niciun efort, sa se mute intr-un salon de coafor, sa stea cu capul in castile alea sinistre toata ziua sau sa nu se mai ridice de pe canapea, pur si simplu, sa-si astepte prietenele in fiecare zi, sa bea cafele si sa manance rahat in cadrul mirific al dressingului printre umerasi si siruri de pantofi. Dressingul este incununarea viselor, coronita si medalia de premianta.
Scorpia. Da, stiu ca este un animal supranatural, intalnit mai mult in basme si care facea viata amara eroilor masculini. Dar ganditi-va si voi daca nu se repeta povestea si in realitate. Cunosc o multime de barbati care au fost ca brazii si acum au ajuns la statutul de ciulini. Toti au un punct comun: in dormitorul fiecaruia, in obscuritate si umezeala, dormiteaza o scorpie cu castraveti pe ochi si vata intre ghearele de la picioare.
Unghiile. Unghiile sunt unele dintre armele care compun arsenalul de aparare si atac in regnul animal. Evolutia umanitatii a facut ca importanta depunerilor cornoase sa scada, insa jumatatea feminina a resimtit schimbarea ca pe o pierdere. Atunci cand corpul lor nu poate sa sustina singur o cantitate satisfacatoare de tesut cornos (cam 5 cm), intervine cosmeticiana. Aceasta este oricand gata sa ajute natura, sa o sprijine. Femeia are nevoie de unghii ca sa inhate si sa supuna un mascul cu puseuri de libertate. Atunci cand actiunii unghiilor i se adauga presiunea exercitata de tipete ascutite, efectul este garantat. Pentru a le da o aparenta inocenta si pentru a trezi in acelasi timp instinctul de imperechere al masculilor, ele isi vopsesc excrescentele in rosu si roz. Uneori, pentru a capara un aer de-a dreptul infantil, se adauga motive florale, care trimit iarasi cu gandul la nevinovatul statut de planta-leguma.
Pisica. Acestui tip de femeie i-am dedicat in trecut un articol intreg, fiind deosebit de reprezentativ pentru sexul feminin. Femeia-pisica nu alege atacul frontal, iar ghearele ii sunt ascunse in pernute. “Pernutele†acestea pot lua nenumarate forme, de la vorba mieroasa pana la disponibilitatea sexuala neconditionata. Daca cineva ii da un bol de mancare mai frumos ornat, este clar ca vei ramane cu buza umflata si cu propriul „bol” dispretuit.
Maimuta. Acest animal este innebunit dupa atentie. Face orice pentru a o obtine: se stramba, face tumbe, se imbraca ridicol, isi atinge zonele intime, isi arata dantura atunci cand nu e necesar (adica nu o face pentru a speria un potential atacator). Femeia procedeaza asijderea: se vopseste, isi arata nurii, tipa, rade zgomotos agitandu-si toate membrele, se impiedica si cade atunci cand prin preajma este un potential „sustinator”, patron deopotriva spiritual si financiar. Nu suporta o alta maimuta, pardon, femeie prin preajma. Cel putin nu una care uzeaza de aceleasi tertipuri.
Aici se incheie sirul de asemanari pentru azi. Ganditi-va si voi si daca ati observat si alte asemanari, sunt bucuros sa va ascult.
