Intre barbati si chelneri, exista o relatie speciala. Trebuie sa recunosc asta. De fapt, ar trebui sa includ aici si barmanii si ospatarii, in general toti cei care contribuie la buna-dispozitia si confortul nostru atunci cand iesim sa bem ceva. Experientele mele sunt dintre cele mai placute, nu as avea nimic de obiectat impotriva acestei onorabile bresle. Sigur, am avut si eu parte de mici incidente neplacute si nu cred ca exista roman care sa nu fi avut.
Dar, in general, ma declar multumit. Sau sa va spun asa: acord prezumtia de nevinovatie oricarui barman/ chelner/ piccolo. Iar prezumtia asta de nevinovatie se traduce intr-un bacsis. Care sigur variaza in functie de amabilitatea lui, de banii pe care ii am in buzunar, de preturile practicate in respectivul restaurant/ bar etc.
Acelasi lucru se poate spune si despre toti prietenii mei: noi, barbatii, lasam bacsis. Pentru ca e barbateste sa lasi bacsis, pentru ca-mi asigura o servire ireprosabila data viitoare cand voi poposi la o masa acolo si 0 continut de flegme in ciorba. E normal, e sanatos.
Nu vreau sa intru acum in lumea ideala si sa spun ca ar trebui sa ne bucuram de conditii impecabile, fie ca „lasam”, fie ca nu. In plus, lucrurile ar deveni si mai discutabile daca as aminti ca exista locuri unde bacsisul este mentionat pe nota de plata si atunci nu mai ramane la latitudinea noastra cat si daca „lasam” ceva sau ca exista chelneri care au un salariu mizer si care chiar se bazeaza pe aceste „castiguri suplimentare”. Ma mentin in domeniul pragmatic si spun doar ca, date fiind conditiile sociale, economice, de educatie de pe la noi, trebuie sa incercam sa supravietuim sanatosi fiind si cu voie buna.
Ei, relatia asta minunata cu chelnerii se deterioreaza vizibil atunci cand apare in peisaj o femeie. Pentru ca, invariabil, ea va crede de cuviinta ca am „lasat” prea mult. Ca „nu face”. Si asa se infiripa un sarpe in sanul legaturilor dintre barbati si mediul alcoolico-alimentar. Iar in viata noastra, acest mediu este unul extrem de important. Este vorba de mult mai mult decat satisfactia functiilor fiziologice la care pot contribui cu mai mult succes decat o eventuala consoarta netalentata int-ale artei culinare (si la cat de prost au inteles ele feminismul, cu greu le mai prinzi prin bucatarie), barul si restaurantul reprezinta locuri de refugii, locuri de refacut legaturi si – poate ca va suna cam siropos, nu-mi pasa – de una dintre ultimele redute ale barbatului. Unde sunt vremurile cand era de prost gust ca purtatoarele de fuste sa intre in carciumi? De aceea, avand in vedere caracterul esential, dorim sa mentinem niste legaturi amiabile cu slujitorii locului. Caci intre noi si barmani exista o anumita complicitate, as putea spune, a caror sacralitate lor le este greu s-o priceapa. Sau poate ca o intuiesc totusi si tocmai de aceea aleg sa isi vare coada si limba clevetitoare in mierea si dulceata acestei legaturi.
Gandindu-ma la privirile pline de ura, nu imi vine in cap alta comparatie pentru cantitatile de otravuri si toxine emanate decat urmatoarea: femeile sunt geloase pe piccolo si barmani ca si cum ar fi niste amante. Cum ele n-au acces la lumea aceea, privilegiata, la relatia intre mana care intinde berea si mana care o apuca, cum nu se bucura pe de-a-ntregul, nu le ramane altceva de facut decat sa incerce sa deterioreze acest ultim semn al normalitatii: noi dam bacsis.
Nimic nu este mai oribil decat iesitul la carciuma a mai multor cupluri. Nu stiu daca ati observat, dar noi, barbatii, la intrunirile astea, suntem cumplit de plictisiti. Incercam sa intremam niste conversatii pe un colt de masa, sa ne sustragem cumva, dar este in van. Totul are gust salciu. Sunt convins ca tot localul compatimeste acea trista adunare cum, de altfel, si eu ii compatimesc pe cei care se lasa tarati la astfel de reuniuni. La sfarsit, cand se aduce nota, invariabil asist la urmatoarea scena:
Se intinde o mana de femeie:
– Cat e?
Ochi bulbucati, isi face vant cu nota:
– O groaza de bani. Ia verifica si tu! (ii intinde nota „partenerului de viata”)
– Lasa, ma, ca e bine!
– Ei, e bine! Nu e bine deloc! Asculta-ma tu pe mine ce-ti spun ca stii ca pe mine nu ma insala ochiul! (inutil sa-i explici ca ochiul nu are nicio legatura cu aritmetica) Verifica daca-ti zic ca nu vorbesc eu degeaba! (evident ca o face).
O alta mana de femeie:
– Ia sa vad si eu, Maricica!
– Uita-te si tu ca doar nu m-am tampit eu! Dar astuia (dandu-i un cot „partenerului de viata”) degeaba ii spun!
(Se aud susoteli, cele 4 dive-precupete de la masa incearca sa faca adunari, fiecare ajungand la un rezultat diferit.)
– Stati ca scot eu telefonul si calculam asa!
– Scoate-l! Scoate-l!
Alte susoteli:
– Mnea, da tot atata. Dar ia sa ne uitam mai bine. Cine a mancat inghetata? Ca parca n-am vazut nicio inghetata (farfuria zace inca pe masa). Si de ce ne-a adus atata paine? Ca uite cata a ramas si doar nu e gratis! Noi nu mancam paine oricum! Trebuia sa ne intrebe! E posibil sa ne incarce nota? Hai sa ne plangem la manager!
– Da, da! Clar! Nu este posibil asa ceva!
– Astia ne fura pe fata! Si v-am spus sa nu venim aici!
– Eu refuz sa platim pentru smantana! Ca nici nu m-am atins de ea! S-o ia inapoi!
– Hai la Protectia Consumatorului? Sau la Sanepid!
Situatia atinge dimensiuni grotesti, iar „partenerii de viata” isi dau seama, cu tristete, cum trebuie sa mai stearga o reduta de pe o lista si asa mult prea scurta. Ele ne supravegheaza portofelul cu vigilenta cu care gheonoaia isi pazea tinutul cand ajungea sa-i ceara lui Fat-Frumos o jumatate de picior si un sfert de plaman numai ca sa-l tranziteze. Culmea, nu manifesta aceeasi ingrijorare cand vine vorba de bacsisul lasat coafezei. Tu stai ingrozit si simti cum dintii clevetitori, calculele si socotelile iti rod incet ficatul, cum bautura iti aluneca pe gat avand consistenta unor ghemotoace de par, cum lumea se intuneca si barurile si carciumile si puburile se prabusesc.
In cazul in care faci in asa fel incat sa nu puna ea prima mana ojata pe carnetelul ala, tot il va lua la puricat dupa ce vei fi lasat in el bancnotele si, in cel mai bun caz, te asteapta o mustruluiala serioasa in masina, in drum spre casa, amenintari cu plecatul la mama si cu sechestrul pe portofel.
