De câte ţaţe e nevoie ca să denigrezi un intelectual?

Domnul Plesu a publicat acum ceva timp in Adevarul un portret decent al unui om indecent. E vorba de Mihai Gadea (gasiti aici atat articolul domnului Plesu, cat si o chestiune inconsistenta, mazgoasa – raspunsul intregului clan al antenelor). A spus ceea ce multi dintre noi gandim de mult. Da, nu suntem la fel de multi ca admiratorii antenistului si ca cei care-si fac cultura generala la Sinteza Zilei si care preiau, fara sa respire, mestece sau digere, franturi de realitate. Iar adevarul partial poate fi mai periculos decat minciuna. Asa cum ziceam, desi mai putin numerosi, existam. Suntem si noi aici. O masa mai putin stridenta, cu haine mai discrete si voci nu atat de contondente. A fost, de altfel, penultimul editorial pe care domnul Plesu l-a publicat in Adevarul, anuntandu-si retragerea din redactia acestui cotidian.

Azi am aflat ca articolul decent, in care accentul cadea pe un interviu total neprofesionist pe care Mihai Gadea i l-a luat romancierului si eseistului francez Pascal Bruckner, n-a ramas fara replica. Iar pentru a da o replica, la care bineinteles Mihai Gadea avea dreptul, s-a reunit un sobor. Respectiv: Mircea Badea, Radu Tudor, Mugur Ciuvica, Victor Ciutacu.

Cred ca e de ajuns sa va insir numele celor patru (cu Gadea, cinci) ca sa va dati seama de directia extrem de previzibila pe care a luat-o circul argumentatiei. N-au pomenit nici macar o singura data de interviul cu pricina la care profesionistul Mihai Gadea a facut niste gafe monumentale. Nu are nimeni pretentia sa fie la curent cu aparitiile editoriale. Dar, cand te duci la un interviu, faci o documentare inainte. Nu il intrebi de recolta de capsune pe unul care face bijuterii artizanale. Francezul venise pentru lansarea cartii de eseuri “Paradoxul iubirii”, iar Gadea il chestiona cu privire la “Luni de fiere”, roman lansat acum vreo trei decenii care, e adevarat, a facut ceva valva. Nu-i nimic. Gadea nu e la o premiera. Mai acum vreo doi ani, nu facea diferenta intre personaj, narator si autor. Acum putem vorbi chiar de un progres.

Activitatea jurnalistica a lui Gadea pare sa mearga din sarada in sarada. Pe Bruckner, l-a intrebat daca l-a citit pe Eminescu. Raspunsul a fost negativ, dar francezul a tinut sa precizeze ca l-a citit pe Liiceanu. Replica lui Gadea a fost “Dar pe marele scriitor Basescu?”. Glume fine, evident. Acum, impreuna cu tovarasii, a trecut sub tacere totala episodul Bruckner care constituia centrul de greutate al articolului domnului Plesu. A uitat si micul panseu pe ritm de manele prin care Gadea a definit particularitatile sentimentului amoros la noi, cu ocazia (nefasta?) a aceluiasi interviu.

S-au centrat in schimb pe rastalmaciri, pe acordari de calificative mizerabile, precum “fripturist”. Credeti ca a mai durat mult pana cand sa il califice pe domnul Plesu drept colaborator al securitatii desi n-a existat niciodata o decizie CNSAS in acest sens? Nu, le-a venit usor. Manusa. Iar “dovezile” erau rizibile, semn ale disperarii ca nu dispun de mijloacele necesare discreditarii unui adversar. Ceea ce, in micimea lor, nu pricep cei cinci nici chiar cand isi pun celulele cenusii laolalta, este ca domnul Plesu nu este adversarul lor. Nu exista nicio lupta. Nu exista niciun conflict real. Pur si simplu, domnul Plesu si ei nu coexista in acelasi plan, pe aceleasi coordonate. Si asta nu pentru ca l-as urca pe domnul Plesu pe un soclu imaginar. Ar insemna sa pietrific un spirit extrem de viu care inca da nastere polemicilor si controverselor. Reale.

Ceea ce au facut insa “entertainerii” de la Antena 1 n-a fost pamflet. Nici polemica. A fost o sezatoare. O barfa. Un episod de indigestie colectiva si expusa fara urma de pudoare largilor audiente in legatura cu care se lauda bolnavicios mereu. S-au adunat cat mai multi, si-au pus mainile in solduri si au incercat sa prezinte flegmele pe post de limbaj articulat. Nu ma indoiesc ca in fata unor telespectatori au avut succes. Nu ma indoiesc de faptul ca incrancenarea construita pe premise false se poate bucura de succes.Vreau doar sa reamintesc faptul ca mai existam si noi. Masa tacuta. Masa lipsita de stridenta. Masa care priveste. Nu doar “se uita”.

Ca sa raspund la intrebarea din titlu, 5 nu sunt de ajuns. Mai incercati, baieti!