Lumea animala este plina de exemple care ne arata ca impartirea asta a speciilor pe sexe nu este pur intamplatoare si are ratiuni destul de profunde, desi probabil, femei fiind, nu prea le vedeti. Motivul aparent ar fi, dupa cum ne arata biologia de clasa a VI a, nevoia de diversitate: pentru ca o specie sa evolueze, este necesara combinarea a doi indivizi diferiti (mascul si femela) concretizata prin aparitia unui urmas, aceasta ducind la imprastierea unor gene ce dau caractere pozitive pentru specie, plus aparitia unei sunt de natura a duce specia pe un fagas pozitiv pe scara evolutiva.
Un alt motiv foarte important este acela ca dimorfismul sexual implica anumite atributii pentru fiecare dintre sexe, indeplinirea acestor atributii fiind cruciala pentru supravietuirea speciei. Sa luam de exemplu cele mai comune pasari domestice, gainile.
Toata lumea stie ca principala indeletnicire a gainilor este aceea de-a face oua. Cum este perfect echipata si dotata pentru aceasta sarcina deloc usoara (inchipuiti-va cum ar fi sa nasteti zilnic), gaina isi petrece toata ziua adunind nutrimentele din care va sintetiza rodul muncii ei si totodata unica ei ratiune de a exista, oul.
Cocosul, care, pentru acelea dintre dumneavoastra care nu va pricepeti la zoologie, este masculul speciei din care face parte si gaina, are ca tel in viata sa arate bine pentru a impresiona cat mai multe gaini si a le convinge sa se imperecheze cu el pentru a fertiliza ouale si a aduce pe lume mostenitori la fel de chipesi precum el. Din cand in cand cocosul mai are si rolul de a canta, etalindu-si coardele vocale ca simbol al masculinitatii si vitalitatii sale.
Coabitatia dintre cocos si gaina sau chiar gainile din jurul lui (se pare ca unii cocosi sunt mormoni) este intotdeauna pasnica, lipsita de griji si de stres, in primul rind datorita urmatorului motiv: niciodata gaina nu se gandeste ca si-ar dori si ea sa cante si ca s-a saturat sa-si petreaca viata facind oua si ingrijind pui. In aceeasi maniera lipsita de egoism si cu gandul in primul rand la perpetuarea speciei, nici cocosului nu i se nazare niciodata sa se apuce de facut oua, stiind ca nu are pregatirea adecvata si ca nu are sens sa incerce.
Acest altruism al minunatei specii a gainii comune si aceasta lasare de la sine a indivizilor in scopul atingerii unui ideal (probabil ziua in care galinaceele vor conduce lumea) este plin de invataminte si ar trebui luat ca exemplu si de catre noi, ca specie superioara, autodidacta si avind capacitatea de a prelua tot ceea ce este bun in natura.
Nu vad de ce femea normala nu ia aminte la gaina comuna si nu incearca sa gaseasca fericirea in cele cateva lucruri pe care le poate face cu succes: nasterea si ingrijirea copiilor, facutul mancarii, dereticatul prin casa, spalatul rufelor. Cum sa nu fie saracele femei nefericite cand isi cauta implinirea tocmai in acele lucruri intangibile pentru ele in baza lipsei totale a aptitudinilor datorate sexului, cum sunt: condusul unui autovehicul, o cariera de succes etc.
Ne-ati auzit cumva pe noi ca vrem sa ne apucam de facut copii?
