Contrar aparentelor, nu mai este deloc usor sa fii barbat in ziua de azi.
Zilele in care femeia visurilor tale te astepta cu ditamai zestrea, in care mamele isi invatau fiicele arta culinara si toate talentele gospdaresti pentru a-si satisface viitorul sot au cam trecut.
Astazi femeia „premaritala” are in zona creierului care se ocupa cu menajul un imens vid prin care navigheaza solitar stiinta de-a face ceai si oua ochiuri.
Ca barbat pus in fata unei situatii atat de stranii, mai ales dupa ce mamica te-a obisnuit cu micul-dejun la pat in fiecare dimineata, nu poti decat sa te conformezi faptului ca iti vei lua o partenera formatata pe care va trebui sa o programezi singur.
Te inhami astfel la o munca titanica, dar care, in majoritatea cazurilor, da roade si incepe sa-ti aduca si satisfactii. E drept ca nimic nu este mai inaltator dacat sa-ti urmaresti partenera de viata in cursul deprinderii unor indeletniciri cum ar fi facutul unei ciorbe aoproape comestibile sau gatitul primei fripturi care nu a iesit scrum.
In cele din urma reusesti sa-ti aduci proaspata sotie la un stadiu acceptabil care sa-ti asigure un oarecare confort. Ceea ce vor intelege pe pielea lor toti barbatii este ca aceasta munca e una sisifica, in principal datorita influentei virusilor concretizati in colegele de serviciu.
Cum putine femei pot spune ca muncesc efectiv, majoritatea isi petrec opt ore pe zi la locul de munca discutind despre barbatii lor. Cum ideile de emancipare se raspandesc cat ai zice „floppy”, te trezesti intr-o zi ca vii acasa seara tarziu si… surpriza!… nu miroase a nimic de mancare. Curios sa afli ce a generat aceasta anomalie in matrice, te indrepti grabit spre sufragerie unde o afli pe sotie stind la televizor si plingind de zor alaturi de Marimar si Jose-Antonio.
Dupa obisnuitele politeturi ajungi si la intrebarea cruciala:”Ce este de mancare?”.
In urmatoarele zece secunde regreti ca nu te-ai gandit sa te asezi inante de a adresa aberanta interogatie pentru ca raspunsul te socheaza:”Nu stiu, draga. Daca ti-e foame du-te la bucatarie si fa-ti si tu ceva”.
Hm, suna dubios, sigur au virusat-o alea la serviciu… Gandind astfel, devorezi repede ce mai era prin frigider, hotarat sa te intorci imediat si sa o aduci pe calea cea buna pana nu este prea tarziu. Duci munca de lamurire cu ea si afli cu stupoare ca „niciuna dintre colege nu gateste pentru ca si ele sunt ocupate. Nevasta presedintelui firmei, de exemplu, are angajata o bucatareasa, pentru ca i se usuca pielea de pe maini de la apa de la robinet”.
Dezarmat, cu gandurile unui copil care n-a mai reusit sa treaca la nivelul urmator intr-un joc super-tare, te asezi cu capul in maini intrebindu-te:”Ce fac acum, o resetez pe asta sau imi iau alta?”
