Acum doi ani, reaminteam semnificatia reala a zilei de 8 Martie, care n-are nicio legatura cu festivismul in care s-a transformat (articolul poate fi citit aici). Nici cu mersul la cumparaturi, nici cu mersul la striptease masculin. Ci cu protestul, cu revolta, constientizarea problemelor cu care ne confruntam, cautarea de solutii si folosirea acestei zile pentru un plus de vizibilitate.
Din acest motiv,pentru ca nu percep progrese in sensul de mai sus si pentru ca, asa cum subliniam si acum doi ani, nu consider ca feminismul poate sa-si puna mainile pe piept si sa treaca la odihna vesnica, fiindca are inca multe de facut aici, printre noi, copiii ii sunt inca mici, tin sa aduc la cunostinta ca:
– Nici anul asta nu voi iesi in oras de 8 Martie sa beau, impreuna cu alte femei, Cosmopolitan si Sex on the Beach la super-oferta prin centrul vechi.
– Nu imi voi face manichiura de 8 Martie. Pentru ca nu cred ca linia alba tipica manichiurii French, nici efectul matifiant al noilor colectii de oja, nici efectul liquid sand, nici macar clasicul rosu nu ma vor face mai femeie.
– Nu-mi voi cumpara pantofi noi, nici nu voi considera de cuviinta ca acum am nevoie de o geanta fuchsia.
– Nu voi face nici eforturi sa arat proaspat coafata la serviciu, ca sa se vada ca imi sarbatoresc feminitatea.
– Nu voi cumpara vouchere la cosmetica, coafura, cofetarii.
Asadar, de 8 Martie, voi fi cea mai detestabila clienta din lume. Ma mint frumos in restul anului si in destul ocazii. Nu-s ferita de capcanele vanzatorilor de povesti, dar de 8 Martie imi pun platosa. Mintiti-ma frumos in alte zile, dar nu azi. Azi sunt cu ochii larg deschisi si nu iau pensula in maini ca sa pictez realitatea in culorile dorite de voi. Un indemn la boicot nu ar avea sens. Stiu ca vor fi pline saloanele de infrumusetare, cluburile si restaurantele, ca si cum am fi toate niste nase si domnisoare de onoare de meserie, abonate la capriciile nuptiale ale universului. Femeile vor sta la inmuiat, fragezit si catifelat, la dospit, la ciuntit si la vopsit. „Macar de ziua noastra sa ne rasfatam si noi”. Voi avea iar sentimentul ca privesc defilarea unor fiinte obidite, tinute in tarcuri, carora de 8 Martie li se permite sa iasa in lume, imbracate in cele mai bune haine ale lor. Si dupa ce se vor fi infrumusetat, si dupa ce-si vor fi plimbat trupurile prin oras, si dupa ce se vor fi complimentat unele pe altele, in diverse moduri, se vor intoarce la vietile lor caci recreatia mare tine o zi. Sau doua cu Valentine’s, trei cu ziua de nastere. Patru cu cea a cuplului, daca e cazul.
Ironic e ca nu amaraciunea va domina. Amaraciunea e buna de multe ori. Ca si durerea. Te anunta ca ceva e in neregula si unele dintre avertismente primite nu vor ramane fara raspuns, vor primi solutii sau macar incercari de rezolvare. Ironic e ca vom fi convinse ca e cazul sa fim mandre. Cand nu exista motiv de mandrie in a apartine unui sex sau altuia – e doar biologie si hazard – ci in a face ceva pentru a ne imbunatati conditia noua, tuturor. Iar incolonatul in directia lui „fa-te frumoasa” sau in a lui „cumpara pentru ca meriti” nu este inclus aici.
