Mi-am petrecut mare parte din acest weekend in multimea stransa in Piata Universitatii. Protestul a inceput vineri, in semn de solidaritate pentru Raed Arafat, insa spectrul motivatiilor s-a largit vizibil. Unii vor spune ca oamenii au iesit si n-au stiut pentru ce. Legea fusese retrasa (ceea ce nu ne garanteaza insa ca nu vom avea vreo ordonanta de urgenta-surpriza sau folosirea asului din maneca preferat al actualei guvernari, si anume asumarea raspunderii), e adevarat. Oamenii nu au iesit numai din cauza legii sanatatii insa. Nu sambata si duminica. Motivele nemultumirii erau dintre cele mai diverse, de la coruptia generalizata, de la masurile de austeritate percepute ca fiind extreme de catre populatie si privatizarile dubioase, alegerile comasate si pana la profilul autoritarist pe care actualul regim incepe sa-l capete. Demisia lui Arafat a fost numai scanteia care a aprins fitilul. Pentru ca, din pacate, inca avem nevoie de figuri iconice, figuri in jurul carora sa se coaguleze multimile si pe care sa le investeasca cu asteptari, de multe ori, de neatins.
Si, pentru ca-mi place sa joc cu cartile pe masa, va voi spune de la inceput lipsa preferintelor mele electorale. In mod normal, as fi facut parte din alegatorii PNL. Consider insa alianta cu PSD una impotriva naturii, ca atare nu voi vota USL si nici nu creditez simbioza asta dubioasa cu o viata prea lunga. La fel de reprobabila mi s-a parut si atitudinea lui Crin Antonescu fata de unii din colegii de partid care au indraznit sa nu aiba aceeasi optica asupra lucrurilor. Asta nu inseamna insa ca voi pune stampila pe PDL.
Ma veti intreba de ce m-am dus in Piata. M-am dus, initial, pentru ca nu voiam sa mai vad realitatea filtrata prin ochelarii altcuiva, recte jurnalisti si media mainstream, ci prin propriii mei ochi. Si bine am facut. Apoi, am inteles, acolo fiind si nu in fata televizorului, ca solidaritatea e importanta, chiar daca preferintele politice difera. Solidaritatea e importanta pentru ca arata ca inca traim, ca inca respiram si ca nu suntem sub efectul unei anestezii perverse care ne permite sa incasam lovituri dupa lovituri.
Plimbandu-ma prin multime, am vazut revendicari dintre cele mai diverse, unele dintre ele absolut utopice, cum ar fi scoaterea tututor partidelor politice care au guvernat din ’90 incoace in afara legii. Era si firesc, am gasit acolo oameni de diverse facturi si coloraturi, ceea ce m-a bucurat. Iar cand spun asta, nu ma refer la partide, ci la diversitatea fireasca, naturala.
S-a spus ca lipseau organizarea si o lista clara de obiective. O astfel de cerinta imi pare stupida din moment ce era un protest spontan. Daca manifestatiile vor continua insa, cel mai probabil se va cristaliza si un nucleu.
Lipsa de reactie a PDL-ului a fost dezgustatoare. Iar putinele exceptii au fost incalificabile: Sever Voinescu a iesit sambata cu o declaratie in care impartea protestatarii in prosti si nevrotici si recomanda populatiei sa vada filmul “Moartea domnului Lazarescu, intr-o incercare jalnica de a arata pisica, in timp ce Iulian Urban (il mai tineti minte? era cel care gasea scuze crimelor comise de Breivik in Norvegia) i-a calificat pe toti cei din Piata Universitatii drept “viermiâ€. Viermi cu stampila, insa, domnule Urban. Unii dintre viermii aceia v-au votat inclusiv pe dvs.
Se incearca minimizarea importantei protestelor prin plasarea unui semn de egalitate intre protestatar si membru al galeriilor. Da, membrii galeriilor echipelor de fotbal au fost prezente, da, ei sunt cei responsabili de violente. Am vazut oameni cu copii, cupluri de oameni in varsta, studenti care purtau pancarte cu “Protest pasnic†si “Fara pietre†(mesaj la care ultrasii, evident, n-au aderat), intelectuali (mai mult de stanga, fie vorba intre noi), functionari, oameni cu venituri dintre cele mai diverse, din toate categoriile sociale. Iar asta iarasi mi s-a parut un semn de normalitate. Pentru ca nu s-a iesit pentru scaderea salariilor unei anumite paturi profesionale, ci pentru ca e un rau generalizat, o boala comuna.
Repet si eu indemnul: “Daca-ti pasa, iesi in strada!â€. Arata ca esti viu. Arata ca existi. Nu fi doar un cnp. Ai un chip si o voce, arata-le.
