Astazi am citit pe un blog unul dintre acele lucruri care au darul deosebit de a te face sa ramai ca traznit. Perplex. Daca m-ar interesa marketingul, probabil mi s-ar parea geniala ideea. La fel si daca as fi extraterestra. Sau complet lipsita de umanitate. Sau daca as fi un cartof, o varza murata, un ghiveci. Cum nu sunt niciunul dintre aceste lucruri, atunci raman la prima reactie: cea de soc.
Televiziunile si radio-urile, in lupta lor pentru audiente, au recurs la cele bizare instrumente. Pana la urma, insa, trebuie s-o recunoastem: au facut totul tinand cont de inclinatiile publicului caruia i se adreseaza. Ne-au casatorit in direct, ne-au divortat in direct, ne-am batut in direct, ne-am urmarit, ne-am injurat, ne-am aruncat in cap cu laturi. In timpul acesta, „cei din fata ecranelor”, „poporul” care atunci cand are circ din belsug, mai uita si de paine, statea ca hipnotizat, in frisoanele deliciului. Este greu sa ne apucam acum sa decelam psihologia celui care se bucura atunci cand vede decaderea seamanului, celui care are satisfactii inexplicabile atunci cand isi vede aproapele inotand in gunoi, inhaland prostie, expirand cretinism prin toti porii sai.
Unii chiar au nascut in direct. Cei celebri, se intelege, intrucat cezariana si facerea unui copil de miliardar au darul de a aduna mai multi naivi in fata televizoarelor. Acum insa suntem invitati sa procream in direct. Nu, nu glumesc. Daca nu as fi primit linkul acesta, nu as fi aflat nici eu, intrucat nu ma numar printre ascultatorii Zu. Caci despre ei este vorba.
Sa vedem despre ce e vorba. Se pun la dispozitie 50 de camere la un hotel de lux din Bucuresti. Iar 50 de perechi sunt invitate sa se imperecheze. Pardon, sa procreeze. Fie, sa faca dragoste. Cine reuseste si aduce primul dovada castiga 10000 de euro. Decreteii sunt inlocuiti de copiii-ascultatori. Asa suna provocarea: „Cine va concepe ascultatorul Zu cu numarul 1 milion?”. Facem copii ca sa aiba cine sa-i asculte pe cei de la Zu.
Imi trec prin cap tot felul de scenarii. In primul rand, sunt sigura ca vor fi multi doritori. Si nu neaparat dintre aceia care isi doresc un copil. Sunt sigura ca vor predomina cei care vaneaza cele zece mii de euro. Apoi femelele vor incepe sa priveasca datele marcate din calendar. Stiti voi care calendar. Cele care vor fi in perioada fertila chiar in acea noapte vor chiui de bucurie. Celelalte vor plange. Unii isi vor parasi sotiile/ iubitele din cauza ca nu isi pot “programa†ovulatia in mod convenabil.
Se vor cauta tot felul de materiale. De solutii minune gen “Cum sa ramai insarcinata in trei pasi si o noapte la Radisson Hotelâ€. Cantitatile de telina de pe piata vor fi fost epuizate pana in fatidica seara de 5 noiembrie. Toaletele vor fi infundate din cauza cantitatilor prea mari de anticonceptionale aruncate. Vanzarile de prezervative vor scadea dramatic. Toti vor dori sa copuleze pentru Radio Zu, desigur. Vrajitoarele si mamele Omida vor lucra toate peste program, pregatind potiuni si rostind incantatii pentru a grabi intalnirea dintre un ovul si un spermatozoid in cadrul minunat pus la dispozitie de Zu.
Organizatorii au nerusinarea sa pretinda ca aceasta „campanie” se adreseaza cuplurilor care-si doresc foarte mult un copil, premiul fiind o chestiune secundara, lipsita de importanta. Ma intreb atunci de ce nu consta premiul intr-o fertilizare in vitro, sa zicem. Si ma mai intreb cum se face preselectia, cum se testeaza veridicitatea dorintei de a fi mama si de ce se numeste aceasta monstruozitate „Love Hotel”? Nu are nimic in comun cu dragostea. Ci doar cu ambitia unui post de radio de a-si face reclama, de a se promova, de a-si mari audienta pornind de la disperarea, saracia si ignoranta unor cupluri de romani. Imi mai imaginez si un juriu reunit si analizand testul de sarcina furnizat de pretendentele premiului.
Visez la o lume in care ne vom razbuna pe televiziuni, pe radio-uri. Pe acesti oameni care, prin campaniile lor, ne jignesc inteligenta, ne anuleaza demnitatea umana, ne dispretuiesc. Caci campania Love Hotel pune un semn de egalitate intre un act din dragoste si o copulare la comanda, la gramada. O lume in care sa nu mai fim confundati cu niste bovine duse la monta. O lume in care sa-i ignoram, pur si simplu.
Si ma mai gandesc la copilul nascut sub spectrul Zu. Oare o sa poarte un tatuaj cu sigla postului de radio in frunte? Oare atunci cand va intreba „Mami, cum se fac copiii?”, in loc sa i se relateze clasica poveste cu barza sau variante mai moderne ale ei, va auzi „Pai, sa vezi, dragul meu, se face o campanie la radio. Mami si tati s-au dus la un hotel, impreuna cu alti 98 de oameni, si ne-am luat la intrecere.” „Ca la atletism?”. „Da, dragul meu, cam asa. Si noi doi, eu si tati, am castigat. Sa nu crezi ca a fost usor. Ca n-a fost. Si am primit 10 000 de euro. Si pe tine, bonus.”
