Cand Ponta a plasat, deloc subtil, in cadrul anuntarii candidaturii sale de la Craiova, drept atuuri care-l recomanda pentru Cotroceni calitatea de roman si cea de ortodox, am strambat din nas si mi-am spus ca nu e nimic nou sub soare, desi acum apartenenta la ortodoxie e folosita impotriva apartenentei la un alt cult, recte cel luteran. Caci partea nemarturisita, dar usor intuibila, a discursului sau era « eu sunt roman si ortodox, spre deosebire de contracandidatului meu, Klaus Iohannis, care este neamt si luteran ». Era o pedala facila pe care a Victor Ponta a apasat. Nationalismul. Facila nu inseamna insa si lipsita de eficienta. Ba din contra.
Cand un jurnalist precum Patrick Andre de Hillerin de la Catavencii scrie un articol precum Copiii ca o vina, samburele de greata incepe sa dezvolte pulpa.
Sunt de acord: afirmatia Elenei Udrea de acum cativa ani, cand, simtind nevoia sa explice din ce resurse isi achizitioneaza atatea genti si masini exorbitante, a spus ca, neavand copii, isi poate permite aceste « mici capricii », a fost de o imbecilitate rotund-scanteietoare. Afirmatia lui Iohannis, pe care articolul de mai sus o plaseaza in aceeasi familie « ideologica », mai putin (cred ca s-a pripit jurnalistul, asta ca sa nu vorbim de-a dreptul de scoatere din context). Fara ca asta sa il salveze de sub spectrul lipsei de inspiratie. Insa asta e tot.
Nu optiunile de viata ale Elenei Udrea si ale lui Iohannis le discut eu aici. Ci urmatorul extras:
Absenta fiziologic determinata a copiilor poate fi o drama, absenta programat ludica a copiilor e un indicator de indezirabilitate. Un om fara copii care se bucura de absenta acestora pentru a investi in orice, fie case, fie posete nu are viziunea necesara pentru Romania in care vor trai copiii mei si ai vostri.
Caci mie si voua ne succed copiii, cei care nu ne-au «permis» ca din salarii doar, sa ne luam sase case sau o piramida de posetute. […]
Lor le succede doar propria posteritate, zugravita in imagini de cronicari arghirofili, asa cum s-a intamplat si cu Ion Iliescu. Nu datoreaza viitorului nimic.
Planul de viitor al unui conducator care are copii nu se rezuma la cei cinci sau zece ani de mandat. Planul de viitor al unui conducator care-si refuza bucuria pater/maternitatii, fie ea si adoptiva, de dragul banilor nici nu merita luat in calcul.
Atat e de simplu.
De fapt, nu e chiar asa de simplu, iar falsificarile sunt pe mai multe paliere.
1. Primul hop logic. Elena Udrea a afirmat ca, neavand copii, si-a permis posete. Nu a spus niciunde ca a renuntat la maternitate pentru a economisi bani. Asadar, este gresit sa atribui un scop acolo unde nu a fost vorba decat de o consecinta. Nu-mi face nicio placere s-o apar pe Elena Udrea, dar unu cu unu fac doi, indiferent de ideologia si de simpatiile politice ale celui care face operatia de aritmetica.
2. Al doilea hop logic. Prezenta copiilor nu garanteaza amploarea unei viziuni. Basescu are doua fiice, o nepoata si inca doi nepoti pe drum. Inteleg ca e contestat de majoritatea acestui popor. Si Ceausescu a avut copii. El, intr-adevar, era plin de viziuni. Care se-ntindeau pe multe cincinale. Atat de vizionar era ca erau implicati si stranepotii nostri in ele.
3. Fractura etica. Presupunerea ca toata lumea ar simti maternitatea/paternitatea ca pe o mare bucurie. Maternitatea/paternitatea vazute ca teluri supreme, iar abdicarea de la ele drept lasitate, egoism. Maternitatea/paternitatea presupun existenta unei vocatii. Care poate sa existe sau nu. Cred ca e mai important sa fii sincer cu tine decat sa dai curs unui mandat pur biologic.
4. Sa-i zic un hop legat de minima educatie? Tot ce tine de maternitate/paternitate reprezinta o alegere atat de intima incat sunt un teribil faux pas, ca sa folosesc un eufemism, intrebarile precum „De ce nu aveti copii?”, „Cand aveti de gand sa faceti copii?” si variatiuni pe aceeasi tema. Nu stiu de ce nu are cuplul Iohannis copii si nici nu ma intereseaza. Mai mult, sa judeci pe cineva pentru ca nu adopta e iarasi incalificabil.
5. Titlul de un dramatism ieftin. «Copiii ca o vina». Niciunul dintre candidati n-a culpabilizat in niciun fel maternitatea/paternitatea altora. Dar unde nu sunt lacrimi pe cale naturala, sarim cu cele artificiale. La fel cum nimeni n-a spus ca ar fi o rusine sa fii roman ortodox. Ponta a dat sa pareze o lovitura inexistenta. Jurnalistul Catavencii a facut pe avocatul unei categorii neacuzate de nimeni.
Tocmai cand credeam ca mai jos de „mandru ca sunt roman ortodox” nu se poate merge, iata ca din subteranele vascoase ale unui ideal vine chestiunea paternitatii vazuta ca o conditie sine que non a cv-ului unui presedinte de tara.
