Probabil ati auzit de proiectul de lege care presupune trecerea pe la psiholog in drum spre ginecolog in cazul unui avort. Pana acum, procedura, daca vorbim despre adulte, era la fel de simpla ca o vizita la stomatolog atata timp cat nu se depasea termenul legal pana la care se poate face o intrerupere de sarcina. Initiativa legislativa, care apartine partidului de guvernamant, face ca femeia care isi doreste avortul sa mearga mai intai la un cabinet de consiliere. Acolo, acesteia i se va explica in ce consta intreruperea, atat verbal, cat si vizual (se vor viziona filme, se vor arata fotografii). De asemenea, se vor discuta motivele care au condus-o la aceasta decizie si i se vor preciza care sunt riscurile interventiei. Chestiune pe care multi medici ginecologi uita sa o faca.
Romania are una dintre cele mai ridicate rate ale avortului din Europa. 520 de intreruperi la 1000 de nasteri reprezinta un numar colosal. Sa mai spunem ca avem cel mai mare numar de intreruperi raportat la populatie din Uniunea Europeana?
In urma discutiilor cu consilierul, pacienta va primi un certificat care atesta faptul ca a primit consilierea. Fara acest certificat, avortul nu este posibil, iar intre eliberarea lui si interventia propriu-zisa, trebuie sa treaca minimum cinci zile, cand se presupune ca se dedica timp meditatiei asupra deciziei.
Printre argumentele in favoarea respectivei initiative legislative, este citata si activitatea organizatiei Pro Vita din Timisoara care a consiliat 5000 de femei care doreau sa faca avort, iar pe 500 dintre acestea le-a determinat sa renunte la ideea initiala (in 11 ani de activitate). De asemenea, se ia in considerare faptul ca ocupam un alt prim loc rusinos: cele mai multe cazuri de cancer de col si cancer mamar si se invoca lipsa de informare asupra riscurilor asumate in cazul avortului, precum si anumite statistici care arata ca multe femei regreta avortul. Femeia trebuie sa stie ca exista alternative, acestea trebuie sa-i fie aduse la cunostinta, iar printre acestea, initiatorii proiectului de lege enumera: casele maternale (infiintate si administrate fie de ong-uri, fie de diferite culte religioase), adoptia si plasarea in asistenta maternala.
Auzind aceasta expunere, as fi tentata sa spun ca nu este nimic in neregula. La urma urmei, nu e deloc rau ca cea ajunsa intr-o astfel de situatie sa nu se grabeasca, sa nu ia o decizie pentru care exista sanse sa se culpabilizeze mai apoi, si sa primeasca asistenta de specialitate, iar multe tari europene au o legislatie asemanatoare in domeniu.
Daca ma gandesc insa la faptul ca legea nu spune nimic despre vreo tentativa, oricat de firava, de educatie sexuala, nu stiu ce sa mai cred. Esentiala mi se pare tocmai preventia unor sarcini nedorite. Cu alte cuvinte, hai sa ne preocupe putin si cauzele, nu numai simptomul. Intr-o tara in care e rusinos sa ceri prezervative la farmacie sau la magazin, in cazul minunat in care stii ce sunt si la ce se folosesc, in care anticonceptionalele raman accesibile unei paturi restranse (desi costa mult mai putin decat un avort), iar datul spre adoptie e privit ca lipsa de caracter, dar e perfect normal sa numeri douazeci de avorturi intr-o casnicie, nu face nimeni o campanie de popularizare a mijloacelor contraceptive. Si nici parinti care sa ceara educatie sexuala pentru copiii lor n-am vazut sa iasa in strada.
Pe parcursul motivarii (pe care o puteti lectura aici), la o scanare rapida, faptul ca se foloseste cuvantul “fatâ€, ba chiar se aduce in discutie “viitorul natiunii†ca si cum nasterea sau avortul nu ar privi-o strict pe potentiala mama, nu ar fi niste acte care tin de registrul intim, faptul ca se enumera diverse drepturi ale copilului nenascut, iar pe alocuri totul suna a pledoarie anti-avort, toate acestea ma fac sa conchid ca sunt depasite obiectivele declarate ale respectivei initiative legislative: si anume aceea de a o proteja pe cea care solicita avortul, de a o informa, de a o preveni asupra riscurilor (imbolnavire, sterilitate mai ales daca este vorba de o prima sarcina) si de a-i prezenta alternativele existente.
Asa ca, deocamdata, legea asta pare a fi redactata prin lentila doctrinei crestine si a organizatiilor care se declara anti-avort. In Nu de Consiliul Psihologilor, nici de cel al medicilor. Nu vad nimic educativ aici, iar accentul imi pare ca va cadea pe restrictiv, pe punitiv, nu pe o imbunatatiri de substanta.
