De la bun inceput, va spun ca tot ceea ce urmeaza este o opinie personala. Asadar, strict subiectiva. In decantarea ei, s-au distilat nevoile mele de consumator, educatia si idiosincraziile personale. Tineti cont de asta cand va veti intinde dupa piatra. Acestea fiind zise, iata topul meu al brandurilor supraestimate.
1. H&M
Stiam brandul cu mult timp inainte sa ajunga in Romania. Cand ieseam din tara, eram cu ochii dupa faimoasele initiale. La asta contribuisera si cateva hainute pe care le vazusem la amicele mele care calcasera in imperiul vestimentar inaintea mea pe vremea cand in Romania peisajul magazinelor de produse vestimentare era destul de saracut. Cand au ajuns in Romania, balonul s-a dezumflat. Nu era nici inainte deosebit de erect. Acum, insa, cand nu mai goneam prin magazin grabita fiind de alte obiective pe care le aveam de bifat in agenda turistica, am putut analiza pe indelete. Da, pretul este accesibil in continuare. Iar calitatea este pe masura. Pretentia de “calitate la preturi accesibile” nu prea se sustine. Am o bluza alba cu buline negre. S-a scamosat dupa doua spalari. Un tricou s-a deformat. Discrepanta intre reclama si realitate este fabuloasa. In cabina de proba, sacourile stau stramb, iar lipsa de atentie la detalii, cusaturi este absolut deranjanta.
Probabil nu ar fi sarit atata in ochi daca n-ar fi marketingul agresiv de care brandul beneficiaza si daca n-as fi vazut atatea fashioniste extaziate din nimic, in umila mea viziune.
In opinia mea, si in cazul H&M, se aplica principiul “cat dai, atata face”. Mi-am luat niste inele. Sa mai spun ca degetele mele sunt verzi dupa o ora de purtat, iar pielea mi se irita ingrozitor?
2. Danone
E cineva care n-a auzit de Casa Buna, iaurtul preferat al soacrelor zgarcite? Sau de Activia care-ti face burta sa danseze dupa ce ti-a fericit intestinele? Probabil ca nu. E insa cineva caruia sa-i fie dor de lactate cu gust de lapte? Nu de bifidus regularis si l casei imunitas? Ma irita amestecul de respectabilitate pe care il ofera niste denumiri cu rezonante latinesti unui brand extrem de comercial, care nici macar nu produce sortimente de top.
3. Schauma
N-am nimic cu produsul in sine. De altfel, cred ca nici nu l-am incercat. Ma irita doar reclama si machismul ei. “Ah, deci de aia stau toti barbatii la coada in fata ta”. Sigur, mesajele de acest tip sunt intalnite in multe reclame, dar cei de la Schauma au probabil 10 ani de cand nu mai schimba “refrenul”.
4. Lenor
In ceea ce priveste strict produsul, recunosc in deplina umilinta ca nu prea vad nicio deosebire intre el si principalul sau concurent, Cocolino. Ce ma irita la Lenor e faptul ca, daca n-as vedea sigla produsului in coltul ecranului, as crede ca e o reclama la un… parfum. Serios, cine crede mitul femeii care seduce zdrobitor pentru ca… spala rufele cu Lenor? De cand a intrat balsamul de rufe in arsenalul de seductie al femeii contemporane? Ce s-a intamplat cu Chanel, cu dresurile cu adeziv, sutienul push-up, oja rosie, tocurile stiletto?
5. Fox
Pentru ca mizeaza prea mult pe copii in reclame. Sigur, e iarasi o reteta despre care se spune ca nu da gres: ingenuitatea copiilor vinde orice. Dar mie-mi sta reclama in gat (salamul nici nu l-am incercat) mai ales cand ma gandesc la copiii care au oricum obiceiuri nutritionale din ce in ce mai proaste si care vor fi obezii zilei de maine. Medicii pediatri recomanda ca dieta copiilor sa nu includa mezeluri. Iar in reclamele Fox copiii se tot indoapa cu salam de vara, sub privirile incurajatoare ale bunicilor si parintilor.
Voi de ce produse stati departe?
