Ati observat si voi presupun ca in aproape toate articolele prezente in publicatiile de orice fel pentru femei la rubrica Dragoste & Sex suntem invatate cum sa ne purtam dragut pentru a da o sansa relatiei noastre, cum sa aducem armonia in caminul nostru, cum sa-l intelegem pe barbatul de langa noi, etc, cu alte cuvinte cum sa ne purtam cu manusi ca sa nu-l bagam in sperieti pe bietul mititel si sa o ia la fuga. Si in marea lor majoritate aceste articole sunt scrise tot de femei, care, din experienta lor personala sau profesionala, stiu mai multe decat noi, cele care citim, despre aceste lucruri.
Observ ca barbatii nu au nevoie de astfel de articolase pentru ca oricum ei sunt perfecti, singurele pe care le-ar citi cu interes fiind cele strict legate de sex – caci se stie cat de mult iti creste cota de piata atunci cand o femeie le povesteste prietenelor ce minune esti in dormitor. Deci, in timp ce noi ne documentam asiduu despre cum sa-i tinem pe langa noi, ei cauta bibliografie ca sa devina experti in seducerea cat mai multor femei.
De cate ori v-ati surprins prietenul citind pe undeva ca o femeie are nevoie de demonstratii de afectiune, de mici surprize, de momente pe care sa le simta create special pentru ea? Probabil niciodata! In schimb, se prefac de minune ca habar nu au despre astea si tot trambiteaza de secole cum ca mintea unei femei este intortocheata, ilogica si de nepatruns pentru orice om normal! Ceea ce mi se pare strigator la cer este ca noi toate le spunem… poate prea multe uneori. Numai ca nu le desenam ce sa faca – si tot degeaba!
Ni se reproseaza ca, orice ar face dumnealor, oricum suntem nemultumite – nu ca s-ar stradui sa faca ceva, dar stiu ei de la bunici si strabunici ca nu au de ce sa depuna vreun efort pentru ca nu vor ajunge la niciun rezultat multumitor; asa ca ofteaza in timp ce beau o bere cu prietenii iar noi ii asteptam acasa pentru a sarbatori aniversarea a… X ani de casnicie, intrebindu-se ce o fi avind partenera de le da bipuri in continuu pe telefon, neobosindu-se sa-i raspunda si incheind repede discutia despre ea cu un „cred ca iar e in toane proaste – nu stiu ce are – nu le poti intelege pe femei, sunt nebune!!!”
Nu este cazul sa ne punem exasperate intrebarea „Ce nu inteleg?” – nu are niciun rost. Nici ei nu stiu ce anume nu inteleg, dar sunt siguri ca femeile nu pot fi intelese asa ca… de ce sa se deranjeze? Orice atitudine ostila a noastra in cuplu este imediat pusa pe seama unor cauze externe: influenta mamei soacre, a unei prietene care nu-l place, a presiunii atmosferice scazute, a sindromului premenstrual si tot mai departe… Rezultatul unei analize complete efectuate de un barbat asupra problemelor relatiei de cuplu suna cam asa: „Mda, esti cam isterica!”, sau „Ar trebui sa iei niste vitamine” sau, in cel mai bun caz:”Inteleg, ai o perioada grea la serviciu!”
Cred ca, in loc sa luam lectii despre cum sa ii intelegem noi pe dansii ca sa fie armonie in casa si sa curga lapte si miere… bla, bla… ar trebui sa adoptam o atitudine de felul urmator: Iubitule, nu imi pasa daca ma intelegi sau nu – doar sunt o gramada de lucruri pe care nu le intelegi sau nu le aprobi la job, dar le faci pentru ca a zis seful. Eu iti fac o lista completa cu ce imi doresc de le tine iar tu actioneaza in consecinta. Daca poti face asta si daca nu esti prea obosit si prea stresat pentru amaratul ala de manager al tau care nu-ti spala ciorapii si nici nu se epileaza inghinal cand te asteapta in tura de noapte, cu atat mai mult o poti face si nu ar trebui sa fii prea obosit si stresat cand este vorba de mine!
Nu vi se pare corect?
