Dintre toate amintirile care ne leaga de varsta copilariei, nimic nu ne-a incantat mai tare, cel putin pe mine, decat povestile cu care o bateam la cap pe mama sa mi le spuna inainte de culcare. Dupa ce am crescut un pic, satul probabil sa fiu nevoit sa stau cuminte ca sa imi spuna mama o poveste, am inceput sa le citesc singur si sa descopar extraordinara cultura populara a noastra si a altor popoare. Cum transmiterea prin generatii a povestilor a avut un caracter oral, fiind in general apanajul femeilor, se pot observa anumite denaturari ale actiunii si ale personajelor specifice perspectivei feminine.
Sa luam, de exemplu, personajele si sa incepem cu Fat-Frumos. Dupa cum ii spune chiar numele, principala caracteristica a acestuia nu este ca ar fi prea destept sau ca i-ar merge capul la afaceri, singurul lui atribut deosebit fiind acela ca arata bine, fiind tras ca prin inel, cu o mustacioara de gangster, cu ochii mari, un soi de Tom Cruise (chiar Brad Pitt in unele povesti de prin sudul Olteniei). Alte calitati ale lui FF (cum ii zic prietenii) mai sunt acelea ca este fiu de imparat, ceea ce ii confera un statut deosebit si un succes nebun la femei si, in plus, mai are si un cal ultimul tip, cu clima, mp3 player si optiune pentru mancat jaratec. Fat-Frumos mai are si o gasca de consilieri care-l ajuta sa iasa din toate belelele in care se baga. Astfel se intruchipeaza oare barbatul viselor oricarei femei, frumos, bogat, fiu de magnat si… cam tantalau?. Din fericire, asa ceva se gaseste doar in povesti.
In ceea ce o priveste pe Ileana Cosanzeana, despre ea aflam ca este cam usuratica, se-ndragosteste la prima vedere de Fat-Frumos, dar nu o deranjeaza sa intretina si relatia de concubinaj cu zmeul, acesta fiind mandrul posesor al unui palat de toata frumusetea. Pentru a se justifica fata de Fat-Frumos, ii arunca tot soiul de baliverne de genul: ma tine aici cu forta, ma tem de el, ajuta-ma, reusind intotdeauna sa provoace o incaierare intre tantalau si saracul zmeu care, in afara de faptul ca este cam ingamfat, nu prea are nicio vina in toata povestea si fiind doar o victima a faptului ca Ilenei i se cam rotesc ochii dupa feti frumosi. Alte lucruri stiute despre aceasta Ileana sunt ca este foarte frumoasa si uneori chiar inteleapta, aici intervenind solidaritatea feminina, fiind culmea ca maica-ta sa iti spuna o poveste cu o fata urata si proasta.
Celelalte personaje izvorasc, de obicei, din frustrarile care le-au cuprins de secole pe femeile pe care nu le-a rapit niciun Fat-Frumos si contin atribute hiperbolizate ale barbatilor cu care si-au dus pana la urma zilele: Setila, Flamanzila, Ochila sau, foarte comun in povestile moldovenesti, Jumatate-de-om-calare-pe-jumatate-de-iepure-schiop, inventat probabil ca aluzie la performantele nesatisfacatoare la pat ale vreunui sot.
Nu pot decat sa ajung la concluzia ca, asemeni tuturor treburilor in care si-au bagat coada mai mult femeile de-a lungul timpului, povestile astea nu prea pot contribui in bine la educatia copiilor si propun ca ele sa fie interzise pana ce noi, barbatii, nu contribuim la inscrierea lor pe o axa care sa foloseasca intr-adevar generatiilor urmatoare. De exemplu: „Fat-Frumos managerul si Ileana cea casnica ce face de mancare de trei ori pe zi si duce si gunoiul…”
