La origini, termenul de preludiu era folosit in domeniul muzical, etimologia sa fiind latineasca: pre (inainte de) – ludus (joc, cantec). Preludiul reprezenta deci partea introductiva a unei melodii sau excercitiul pe care il facea cantaretul pentru a-si „acorda” glasul sau instrumentul. Ulterior, termenul a inceput sa fie folosit pentru a denumi o actiune care precede sau pregateste o activitate. In secolul XX, odata cu dezvoltarea sexologiei, termenul de preludiu a fost consacrat pentru definirea perioadei premergatoare fazei de platou, iar actualmente conotatia sexuala este mult mai importanta decat sensul original.
Preludiul sexual este etapa de dinaintea intromisiunii sexuale propriu-zise, avand rolul de a pregati organele sexuale, de a crea erectia la barbati si lubrifierea vaginului la femei. De la simple saruturi si mangaieri si pana la stimularea manuala sau orala a penisului sau a clitorisului, toate aceste forme de excitatie pot face parte din preludiu . In sens larg, preludiul se poate referi si la actiuni care nu necesita neaparat contactul fizic: o cina romantica sau o discutie intima pot reprezent si ele elemente de preludiu.
Sexologii acorda o importanta deosebita preludiului, pe care il considera aproape la fel de important ca faza de platou. Excitarea suficienta a glandelor sexuale asigura un grad mai mare de placere, dezvolta dorinta partenerilor si mareste considerabil sansele de atingere a orgasmului.
