Despartirea are mereu un aer greu, chiar daca ne luam la revedere de la un om pe care inca il mai iubim sau de la unul a carui respiratie noaptea, langa noi, in pat, ne epuiza si ne incatusa. Ne doare mereu, indiferent de situatie, pentru ca un amalgam incurcat de sentimente da buzna in noi: nostalgie, mila fata de celalalt sau fata de noi insine, in functie de context, izul acela de sfarsit de lume, corcit cu o senzatie orgasmica de libertate redobandita, toate, derulate pe repede inainte au darul de a ne coplesi.
Ce am invatat eu din despartiri? Sunt mereu poarta spre un nou inceput si de cele mai multe ori, chiar daca nu realizam sunt necesare si pe termen lung ne fac bine. Ce sens are sa stai alaturi de un om care nu te mai iubeste si care nu mai simte nimic pentru tine? Ce sens are sa stai langa un om pe care nu il mai iubesti si sa refuzi alte experiente care te pot face fericita? Cauta mereu usa care se deschide, nu usa care ti s-a inchis si asta e cea mai mare declaratie de dragoste nu pentru celalalt, ci pentru TINE, tu cea de ieri si cea de azi.