fbpx

Dragostea ca un camp al muncii si al luptei

Unele dintre noi sunt bataioase. Si iau in serios dictonul acela care spune ca in dragoste si in razboi e totul permis. Batalia se desfasoara pe mai multe planuri si in mai multe sensuri. Pe de o parte, e vorba de lupta cu ele insesi, pe de alta, de lupta cu ei.

Lupta cu ele se desfasoara in sensul schimbarii. Muta ceva in ele, picteaza pe ici pe colo, mai taie, mai adauga, in asa fel incat piesa rezultata sa semene cat mai mult cu fisa postului. Fisa postului de iubita a lui X. Ca pe piata muncii. Evidentiezi in cv calitatile pe care crezi tu ca le cauta angajatorul si speri din toata inima ca, odata angajat, sa faci fata cerintelor si cosmetizarea sa nu presupuna o departare prea mare de la realitate. Tu, daca ai atins un anumit prag al maturizarii, stii deja cam cat faci, te autoevaluezi corect. Dar in dragoste, ca si in munca, e nevoie si de marketing. Trebuie sa stii sa te vinzi, asa ca ce mai conteaza cat de stralucitor, dar, oh, fals e ambalajul?

Citeste si:  Restul nu e aproape niciodata tacere

Vine o vreme cand nici nu-ti mai dai seama. Operezi cosmetizarea involuntar, astfel incat “machiajul” devine o a doua ta piele. O multime de materiale, o bibliografie stufoasa si din ce in ce mai la indemana te invata cum sa faci asta cu succes.

Uneori, lupta cu noi insene consta si in autosugestie. De pilda, uneori dragostea nu e chiar atat de mare incat sa simti ca-ti zboara pasari in sange cand il vezi si ca gravitatia cunoaste mutatii fara precedent in istoria umanitatii. Alteori, nici el parca nu e tocmai rupt din soare si te intrebi cu o zecime de voce “oare ce-am vazut la el? Oare de ce stau cu el?”. In loc sa alegi calea usii inchise frumos in urma si privitul in alte directii, ramai acolo, dar iti asterni un val mirific pictat peste ochi. Si te convingi ca-ti place. Ca ce daca el nu e tocmai ceea ce ai visat, dar, la o adica, se poate si mai rau si e momentul sa renunti la iluzii, sa te asezi la casa ta. Si poate ca odata si odata, il vei da tu pe brazda, il vei aduce pe drumul cel bun. Eventual, ii vei modifica si adn-ul. Cine stie, femeile multe fac in ziua de azi si stiinta a ajuns departe.

Lupta cu ei e munca de convingere. Seductia inceteaza a mai fi un joc, cu pasi improvizati pe parcurs, si devine bifarea unor etape obligatorii. Cochetarie, check. Simtul umorului, 5 glume pe zi, check. Sex pasional de trei ori pe saptamana, check. Sex cu tandrete, de 4 ori pe saptamana, check. Consolarea lui in caz de esec, check. Ignorarea ocazionala a apelurilor, mailurilor, telefoanelor, check. Cate un strop de gelozie plantat cu regularitate, check.

Citeste si:  Accesul strict interzis uratilor!

Si, dupa atata munca, “fericirea” are un gust fad. Seamana cu o victorie marunta, are gust salciu, e ca o diploma pe care nici macar nu ti-o doreai dupa ce-ai trecut prin zeci de sesiuni infioratoare. Dar e acolo, pe perete, si stii ca daca ai intrat in hora, trebuie sa joci. Si parca tot e mai buna o victorie mititica, fortata si asudata decat un esec, nu? Desi parca ti-ar fi placut si tie sa vezi sampania curgand, ceva confetti, miros de roze, nu de odorizant de benzinarie. Se poate si mai rau insa, se poate si mai rau…

Acest “se poate si mai rau”, spus cand vine vorba de dragoste, e cel mai rau lucru care ti se poate intampla. E moarte inceata, resemnare trista, capul plecat de-acum intr-un sumbru viitor. Caruia degeaba ii mai aprinzi cate o lanterna. Chiar daca e cumparata in doi si tinandu-va de mana.

3 Comentarii
  1. \”Si te convingi ca-ti place. Ca ce daca el nu e tocmai ceea ce ai visat, dar, la o adica, se poate si mai rau si e momentul sa renunti la iluzii, sa te asezi la casa ta\”. Cat de mult mi se potrivesc cuvintele astea… Poate mi s-a urat cu binele si poate totusi nu vad ca e timpul sa ma pun la casa mea, sa imi fac familie… Si parca totusi nu cu el as vrea toate astea. L-am cunoscut prea devreme…

  2. Alexandra: \”poate mi s-a urat cu binele\” – stiu ca se spune des asta, dar eu nu cred in acest fenomen.

    Poate e binele altora, dar nu al tau. Nimanui nu i se uraste cu binele. Cu conditia sa fie binele lui, cel potrivit lui. 🙂

Lasă un răspuns la Iarina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.