fbpx

Dorinta e un caine, e un sarpe

Dorinta e acest sarpe cu doua capete care si-a facut cuib in mine, incolacit printre impulsuri si dependente. Sarpele are limba de foc si-mi mangaie incet interiorul intestinelor. Celulele se sperie si incep sa-mi zboare prin sange impingandu-se, ingramadindu-se toate, imbratisandu-se roiuri in peretii venelor.

Dorinta ma face sa ma trezesc noaptea si sa strang cearsafurile pe mine, sa privesc cerul zorilor cu ochii inghetati si talpile lipite pe podea. Zile intregi pastrez tacerea si imi doresc sa ne intalnim undeva intr-o padure, eu sa fiu leoaica si tu acest sarpe care isi schimba mereu pielea, devenind mereu de nerecunoscut in ochii mei. Si totul sa fie posibil.

Sunt dupa-amieze cand o pastrez in mine. Ma umplu cu pene de lebada, cu farame de sarut si cu jumatati de imbratisare, cu cioburi colorate si panglici galbene la ferestre, iar ea se intinde, se lungeste in partile moi, ma amusini si ma gusti. Dulcile peregrinari ale dorintei.

Diminetile ma gasesc in parti diferite ale orasului, gonind spre casa cu parul valvoi pe strazi, cu dresurile puse anapoda, incercand sa redevin. Sa reexist aici, printre oameni si dosare si cosuri de cumparaturi. Orasul apune in uitare. Dorinta ia chipul unui caine cu ochii rosii in spatele unui gard negru. Ne privim si ne mirosim iarasi, ne dam tarcoale.

Torn in mine licori ca sa adorm sarpele. Sarpele rade si imi sopteste lucruri de neinteles cu jumatate de gura. Imi anesteziez organele si pornesc apoi cruciade analitice. Desfac, impart, despic, disec, maresc, privesc, masor, decantez. Iar la sfarsit, in eprubete, se scurg formulele incorecte si mereu incomplete ale dorintei.

Dorinta e un sarpe care sta in mine. Are un cutit mic cu care imi inteapa epiderma pe dinauntru, are o dalta cu care contureaza un alt peisaj in mine, are o gheara cu care isi scrijeleste numele pe toate scoartele organelor mele. Imi ia plamanii si ii strange, isi fixeaza privirea in inima si o sfredeleste incetisor in ritmul melodiilor lui PJ Harvey. In urechi imi pune tobe in care bate lungi imnuri razboinice. Eu si dorinta mea suntem in razboi acum. Comunicam prin soli. Solii nu ajung niciodata intregi pe drumul dintre noi doua. Vin mereu fara o mana, schiopatand, cu un ochi orb si inchis mereu catre sine.

Citeste si:  Viata sexuala reusita

Din cand in cand, semnam armistitii. Ii arunc carne frageda in cusca ei. La inceput n-o primeste, abia deschide un ochi si casca plictisita. Apoi o ia, se joaca, o taraste prin nisip, o arunca, o apropie, yoyo nebun in gheara ei. La sfarsit, se intampla ce trebuie sa se intample: o indestulare mecanica si iar plimbat pe strazi, iar holbat halucinat si halucinant la alte obiecte ale dorintei. Iar dorinta. Neobosita dorinta, nebuna dorinta. O starneste un pian, o vioara, o gamba incordata pe pedala unei biciclete, o plaja si o sticla cu vin.

Dorinta este impetuoasa. Se arunca nebuneste in lumina farurilor uitandu-se fix in ochii speriati ai soferilor care clipesc nervosi si trec mai departe. Dorinta poarta iarna dresuri cu adeziv si blanuri grele. Rade de cravate plasandu-le mereu in alte contexte. Nu respecta etichetele si accepta sa fie ingenuncheata de anumite maini, smucita, tarata. Atunci devine o copila, ii apar cosite blonde si sosete scurte de bumbac alb in picioare. Seara se transforma si devine razbunatoare. Supune, frange, rupe si destrama tesuturi.

Citeste si:  S.O.S - libidou scazut

Cumplitul chip al dorintei.

– Aprindem lumina?
– Aprinde-o.

Ne privim cu ochii larg deschisi si uimirea ne tine pleoapele treze. Ne hranim unul pe celalalt cu boturile noastre insangerate, cu limba aspra, cu membrele mereu incordate, mereu incepand ceva, mereu ridicand si naruindu-ne intr-un somn greu, fara vise si fara naluciri caci am lasat sangele sa curga si pamantul ne-a primit pe amandoi. Sleiti de putere, cu carnea adormita si intrebandu-ne mereu daca e de ajuns dorinta, daca e suficienta, daca putem croi un vesmant pentru amandoi din accidental, din impuls, din jumatati si sferturi. Coasem in fiecare zi povestea noastra si o destramam noaptea, desirandu-ne in sudoare si in dragoste. Dimineata ne prinde cu maneci suflecate, rochia mea sfasiata peste genunchi, puloverul tau ramas fara guler. Atunci ni se face rusine, ne imbracam in paltoane gri, ne punem caciulile si ne ducem la munca. La birou.

– Hei, ne vedem diseara?
– Mai vorbim.

12 Comentarii
  1. Dorinta asta este \”imboldul spre pacat\”… ai acasa, dar vrei si altceva… dorinta asta e ceva ce suna a interzis.. dorinta asta suna a ceva ce nu poate fi destainuit, care, la cum evolueaza..e autodistructiva pt cel ce o poarta… dorinta e semn de vinovatie din moment ce s-a pus problema asternutului din \”jumatati, sferturi\”.. dorinta asta vad ca nu se satura cu o noapte din moment ce tot macina…. Mare moment de intensitate… Dar caine nu prea vad eu cum ar fi… ca astia vin peste tine, fara rusine, daca sunt mari nu prea au loc prin intestine…

  2. Exact ce spuneam de talent, de capacitatea de a picta imagini. Felicitari.
    Cat despre @Maria, cred ca citesti revista gresita, incearca altceva mai potrivit cu perspectiva ta.

  3. Ma cunosti asa de bine de sa imi dai mie sfaturi?

    Mi-ai afectat si tratat cumva problemele de sanatate in vreun fel.. de crezi ca stii ce imi e bine si ce nu?

    Da-ti matale sfaturi pt tine, nu mai da la altii!

    N-are voie omul sa isi dea cu parerea, ca repede vine cu tamaia si agheazma slujitorul lui Dumnezeu. Doamne, iarta-i ca nu stiu ce fac ca in loc sa isi vada barna din ochiul propriu, vad paiul din fata!

    PS Scuze redactiei si Iarinei care a scris un articol indraznet, de cuvintele care le-am scris mai sus. Nu cred ca e musai ca toti sa inteleaga mesajul dintr-un articol , de-asta exissta rubrica de comentarii.

  4. @Irenna: nu ai de ce sa-ti ceri scuze. Iar rubrica este pentru comentarii de orice fel, fie ca exista acord, fie ca e vorba de opinii contrare.

  5. superb articolul, exact cum a zis cineva mai sus, arta de a \”scrie\” imagini, scenarii, portrete, povesti…
    Tot timpul mi-a placut stilul tau plastic, ador sa regaasesc organele, membrele, ochii, inima, prinzand viata in niste metafore extraordinare. Felicitari!

  6. Am recitit articolul ( intr-o alta stare personala ) si pot sa spun ca sunt surprinsa de mesajul transmis.

    F frumoasa eliberarea sufleteasca prin intermediul randurilor a \”dorintei\”.. ramasa tot \”dorinta\” si la ciorba de potroace, chiar daca pe moment setea \”dorintei\” a fost potolita.

Lasă un răspuns la ivona Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.