Avem posibilitatea sa calatorim in ianuarie sau februarie? Sa ajungem, atunci, unde-i cald si bine, la temperaturi de peste 30 de grade Celsius. Insula Zanzibar e in estul Africii, in Oceanul Indian, apartine de tanzania, iar denumirea ei, venita din persana, inseamna Coasta Omului Negru. Desigur, nu se refera la partea anatomica a respectivului om.
Turismul catre Zanzibar a luat avant de douazeci de ani incoace, dar locul e departe de a fi unul batatorit de excursionisti. Localnicii fiind de religie islamica, nu e recomandabil pentru turiste, chiar si cand merg la plaja, ba chiar si cand fac plaja, sa se prezinte despuiate in exces. Nici pentru barbati nu e recomandabil, daca practica scufundarile, sa-si insuseasca suveniruri din recifele de corali. Recifele acestea au, ce-i drept, viata periclitata de catre alge, dar algele macar sunt folosite in industria farmaceutica si cosmetica. In afara de alge, mirodeniile asigura in buna masura traiul populatiei. Scortisoara, cuisoarele, piperul, sofranul, vanilia, nucsoara care se cultiva pe insula fac Zanzibarul sa fie recunoscut ca patrie a mirodeniilor. Daca ajungeti pe acolo, va puteti face provizii care sa va tina pana la Craciunul din 2012!
Din Bucuresti se ajunge in Zanzibar City cu avionul, dupa doua escale: Amsterdam si Nairobi, capitala Kenyei. Un periplu in arhipelag, cu sapte nopti de cazare la hoteluri de lux si meniu all inclusive costa in jur de 2500 de euro. Sa vedem pe ce am da banii astia.
Vechiul nume al capitalei e Stone Town (apropo, in Zanzibar se vorbeste engleza). In secolul XIX, arabii l-au construit din piatra de coral si binneinteles ca, in veacul urmator, UNESCO l-a inclus in patrimoniul sau mondial. Casele au usi sculptate in lemn, unele atingand varsta de trei sute de ani. Exista in Stone Town un palat al sultanului (institutie astazi disparuta). Cel mai cunoscut om care s-a nascut in acest oras e Freddie Mercury; casa in care a locuit o vreme familia lui, de origine persana, e astazi restaurant. Apropo: homarii si caracatita sunt in Zanzibar precum mititeii si ceafa de porc in Romania. Fructele de mare la ei sunt ca merele si perele la noi, dar nici fructele lor din copaci, spre exemplu nuca de cocos, nu lipsesc din tot felul de bucate. Bogatia de mirodenii a locului bineinteles ca se regaseste in farfuriile turistilor.
Zanzibar a fost un foarte important centru al comertului cu sclavi. In 1897, sclavia a fost abolita. Vanzarea scalvilor catre populatia alba, din Europa, a continuat la negru. Pesterile Mangapwani stau marturie. Una dintre pesteri e naturala si, nefiind suficienta, comerciantii de sclavi au mai sapat una in piatra: in aceste grote, care astazi pot fi vizitate, era tinuta marfa pana sa fie transportata clandestin cu vapoarele.
Turul condimentelor nu lipseste din niciun program turistic: o plimbare pe plantatiile insulei, cu vizitarea centrelor de prelucrare, numai sa nu va imbete mirosurile.
Palatele Maruhubi si Mtoni, aflate in apropiere de Zanzibar City, sunt construite in secolul XIX. Maruhbi a fost ridicat de sultanul Barghash, care avea de tinut o casa grea. Cladirea a construit-o pentru sotia sa si concubinele pe care e putin probabil sa le fi stiut pe toate dupa nume (drept e ca nici ele nu faceau crize de isterie din pricina unei asemenea confuzii): erau in numar de 99. In bazinele palatului cresc crini de apa.
Oceanul Indian e gazda buna pentru practicantii sporturilor nautice: windsurfing, canotaj, scuba-diving. V-am spus, puteti face scufundari, doar sa lasati in pace colaralii. Altminteri, costumul de scafandru e considerat de localnici unul decent.