Ah, da. Sedintele. Eu cred ca majoritatea sedintelor sunt o pierdere de timp. De fapt, de cele mai multe ori, dupa o sedinta, imi doresc sa imi pot recupera cele 30 de minute pierdute pentru a folosi acest timp ca sa vorbesc cu planta mea de birou „Bibi” sau pentru orice alt task lipsit de importanta, care ar fi fost de cel putin doua ori mai productiv decat sedinta la care tocmai am fost.
De fapt, problema este ca cele mai multe sedinte sunt controlate de fani inraiti, dependenti de sedinte. Ii stiti, nu? E ca si cum mirosul de hartie de agenda si deadline-uri ii excita. Ei sunt cei care:
– fac sedinte despre alte sedinte
– incep sedinta intreband: „Asta e sedinta de planificare sau cea de buget?”
– vor sa formeze deja un subcomitet in cadrul sedintei care sa se ocupe de problema
– nu se supara daca sedinta incepe cu 10 minute mai tarziu
– au tot felul de abrevieri pentru cuvinte ca „sinergie”, „valoare adaugata”, „gandeste out of the box”
Parca intrega lor viata profesionala se invarte in jurul mesei de sedinte. Ii cunoastem cu totii, iar pentru cei care inca n-au avut ocazia sa-i intalneasca, stati linistiti, e imposibil sa-i ratati!
O vineri fericita tuturor!
ooo, cunosc prea bine cum e cu sedintele. La locul de munca anterior erau in fiecare saptamana asa: o sedinta cu toti angajatii, o sedinta cu fiecare proiect in parte (manager + echipa), o sedinta numai cu managerii, o sedinta cu managerii si contabilul. Fara sa punem la socoteala sedintele organizate pe nepusa masa pt ca domnului sef nu-i convenea ceva. Ce mai cascam… nici la cursuri nu m-am plictisit vreodata asa de tare.