Please select a featured image for your post
Ce este distonia paroxismala sau diskineziile?
Distonia paroxismala (dischineziile paroxismale) sunt tulburari de miscare episodice in care miscarile anormale se petrec doar in timpul atacurilor. Termenul paroxismal arata ca simptomele sunt remarcabile doar in anumite momente. Termenul dischinezie descrie in sens larg miscarile involuntare ale corpului. Intre atacuri, majoritatea pacientilor functioneaza normal din punct de vedere neurologic, iar in atacuri pacientul nu isi pierde cunostinta.
Identificarea tipurilor de miscari asociate distoniei paroxismale este complicata. Miscarile pot fi distonice, coreice, balistice sau o combinatie intre acestea:
Miscarile distonice sunt de obicei ritmate si repetitive, cauzand posturi anormale. Distonia se produce atunci cand muschi opusi se contracta simultan. Activarea acestor muschi poate afecta neintentionat si alte grupe musculare
Miscarile balistice sunt mai severe si afecteaza portiuni ale membrelor, cum sunt umerii si cotul, sau soldul si genunchiul
Miscarile coreice pot fi descrise drept miscari scurte, rapide si involuntare care nu servesc niciunui scop. In formele usoare, miscarile coreice pot fi similare ticurilor nervoase
Miscarile atetoide sunt mai lente si mai continue decat cele coreice. Implica in special mainile si pot afecta, de asemenea, trunchiul si alte parti ale corpului
Termenul de coreatoza poate fi folosit pentru a descrie miscarile coreice si atetoide petrecute simultan. Coreatoza poate insoti distonia sau poate aparea independent de aceasta.
Care sunt simptomele distoniei paroxismale sau diskineziile?
Dischineziile paroxismale sunt clasificate in patru tipuri:
Dischinezie paroxismala kinesigenica – poate fi mostenita de la un singur parinte si se declanseaza de obicei intre 5 si 15 ani. Poate aparea sporadic, adica simptomele se manifesta in absenta unui istoric familial. Atacurile pot aparea de pana la 100 de ori pe zi, fiind deseori precipitate de o sperietura, de miscari bruste, de o anumita miscare sau de alti factori. Atacurile sunt de obicei scurte, cu durata de cateva secunde sau minute. Simptomele pot fi precedate de o senzatia neobisnuita in membre si pot fi limitate la o singura parte a corpului. Majoritatea pacientilor cu acest tip de dischinezie paroxismala prezinta o combinatie de miscari coreice si balistice.
Dischinezie paroxismala non-kinesigenica – este, de asemenea, mostenita de la un singur parinte. Varsta debutului se situeaza de obicei intre copilaria mica si inceputul varstei adulte. Frecventa atacurilor este mai mica decat in tipul kinesigenic, variind intre trei atacuri pe zi si doua atacuri pe an. Oboseala, alcoolul, cofeina, starile emotionale puternice pot constitui factori declansatori. Atacurile dureaza, in general, intre cateva secunde si patru ore. Acestea pot afecta un membru sau se pot raspandi in intregul corp, inclusiv la fata. In unele cazuri, pacientul nu poate comunica in timpul atacului, insa ramane constient si respira normal.
Dischinezia paroxismala indusa de efort – au fost raportate atat cazuri ereditare, cat si sporadice. Atacurile sunt declansate de exercitiul fizic prelungit si pot dura intre cinci si 30 de minute. Atacurile pot aparea o data pe zi sau de doua ori pe luna.
Dischinezia paroxismala hipnogenica (nocturna) – este caracterizata de atacuri distonice, coreice sau balistice petrecute in timpul somnului non-REM. Frecventa atacurilor variaza intre cinci atacuri pe noapte si cinci atacuri pe an. Durata atacurilor este de 30-45 de secunde. Atacurile pot aparea si in timpul zilei.
Cum diagnosticam distonia paroxismala sau diskineziile?
Anamneza si monitorizarea video a atacurilor constituie instrumente cheie in punerea unui diagnostic corect. De asemenea, pentru diagnosticul dischineziilor paroxismale pot fi necesare o encefalograma, scanari imagistice ale creierului (RMN sau CT), analize de sange si masurarea nivelului de calciu.
Cum se trateaza distonia paroxismala sau diskineziile?
In prezent nu exista un leac pentru dischineziile paroxismale, insa pacientii au la indemana mai multe optiuni pentru reducerea simptomelor. Acestea urmareasc reducerea spasmelor musculare, a durerii, recapatarea functionalitatii si corectarea posturii. Tratamentele sunt de obicei de durata si trebuie adaptate particularitatilor pacientului.
Tratamentul medicamentos poate include agenti anticonvulsivi, precum fenitoina, primidona, carbamazepina, fenobarbitalul sau diazepamul. Alte medicamente care se pot dovedi de ajutor sunt anticolinergicele, levodopa, flunarizina si tetrabenazina.
Revenire la articolul principal >>>