Tulburarile de alimentatie, fie ca vorbim despre Anorexia Nervoasa sau despre Bulimia Nervoasa, sunt inca privite cu suspiciune de foarte multe persoane, fiind catalogate adesea drept “ifose” sau probleme nesemnificative si astfel tindem sa ne purtam complet neadecvat cu cei din jurul nostru despre care credem sau aflam ca trec prin astfel de perioade.
Adevarul este insa departe de a fi atat de simplu. Persoanele care dezvolta tulburari de alimentatie au suferinte profunde, greu de inteles pentru cei din jur si nu de putine ori simptomele anorexiei sau bulimiei sunt insotite si de depresii, stari de anxietate, retractie sociala, etc. De aceea, cu toti ar trebui sa stim ce putem sa facem si ce nu trebuie sa facem pentru a sprijini o persoana draga sa depaseasca aceste stari.
Nu le monitorizati alimentatia. Fiind speriati sau ingrijorati de conditia fiicei, surorii sau sotiei noastre, incepem sa monitorizam alimentatia si sa le cicalim ca mananca prea mult sau ca nu mananca deloc. Fara sa ne dam seama devenim niste gardieni tiranici ai meselor lor si nu facem decat sa continuam sa aducem mereu atentia asupra unui subiect sensibil pentru ele. De asemenea, in timpul meselor in familie, evitati sa le indopati sau se le “luati farfuria de la gura” si incercati nici macar sa nu trageti cu ochiul la cat si cum mananca.
Nu deveniti paznicii lor. Este cunoscut faptul ca anumite tulburari de alimentatie sunt insotite de comportamente compensatorii de genul vomismentelor, laxatiilor, clismelor sau exercitiilor fizice intensive. Intr-adevar, aceste comportamente pot fi foarte daunatoare asupra organismului lor, dar daca va transformati in paznicul care le urmareste la toaleta dupa fiecare masa, nu faceti decat sa creati o presiune mai mult nociva decat benefica.
Nu le criticati silueta. Orice persoana care trece printr-o perioada de tulburare alimentara sufera si de o imagine de sine adesea scazuta si de o perceptie eronata asupra propriului corp, gasindu-i numeroase defecte. In aceste conditii, este de la sine inteles ce efecte ar putea avea asupra acestor persoane cuvintele care, desi spuse cu o intentie binevoitoare, le-ar critica si mai mult felul in care arata.
Ascultati-le. In majoritatea cazurilor, aceste persoane se simt neintelese si neapreciate, avand impresia ca toti cei din jur nu vor decat sa le critice. De aceea ele se inched in sine si incep sa isi ascunda sentimentele si gandurile, intocmai dupa cum isi ascund si comportamentele compensatorii. Invatati sa le ascultati. Lasati-le sa se exprime si sa isi expuna povestea de viata, fara a le critica. Asigurati-le de toate sentimentele voastre si sprijiniti-le in ceea ce vor sa faca.
Incurajati-le sa isi reintregeasca cercul social. Retractia sociala este prezenta in cele mai multe cazuri de tulburari de alimentatie, din cauza acelorasi sentimente de neincredere si teama de a nu fi criticate. Ele ajung sa isi inchida complet cercul social si sa intrerupa orice relatii cu prietenii sau membrii familiei (in special daca nu locuiesc in aceeasi casa). Aceasta retractie nu face decat sa amplifice toate trairile negative si de aceea ar trebui sa le sprijiniti in orice ocazie sa iasa cu prietenii, sa desfasoare activitati sociale, etc.
Indrumati-le catre un specialist. De foarte multe ori este dificil sa ii spunem cuiva apropiat ca poate ar fi cazul sa ceara ajutorul unui specialist in sanatate mentala. Totusi, studiile demonstreaza, ca cea mai mare rata de recuperare din tulburarile de alimentatie o au persoanele care au urmat o interventie psihoterapeutica, de aceea, ar fi bine sa incercati sa gasiti o cale subtila si deloc invaziva de a le face aceasta recomandare.
Cum ramane totusi cu noi, cu cei care suntem martori ai acestei suferinte a unei persoane dragi, pe care o vedem ca a dezvoltat comportamente daunatoare sanatatii sale. De foarte multe ori ne este greu sa ne abtinem de la a critica sau a incerca sa o influentam, insa trebuie intotdeauna sa ne amintim ca invadandu-le spatiul personal si deschizand mereu acelasi “subiect” nu reusim decat sa ni le indepartam si, in ce din urma, sa facem mai mult rau decat bine.
Articol realizat de psih. Alexandru Manescu