fbpx

Mami, vreau si eu un catelus !

„Mami, vreau un animalut al meu!” – de obicei asa incepe pentru multi dintre parinti un cosmar in relatia cu al lor copil cuminte si destept. Ce ne facem cand copiii nostri isi doresc cu disperare un prieten din lumea animalelor ? Nu este cazul sa ne suparam sau sa-i raspundem cu hotarare „nu”. Este foarte normal ca un copil sa-si doreasca un animalut de companie, mai ales daca amicul lui cel mai bun sau colegii de scoala detina asa ceva. De fapt de ce resping majoritatea parintilor aceasta posibilitate cu atata hotarare? De obicei pentru ca ii sperie responsabilitatea pentru inca un suflet in casa, adica se asteapta la neasumarea responsabilitatii copilului fata de noul coleg de sotii, dar si pentru ca nu stiu ce fel de animal sa aleaga. In general copii isi doresc un catel, o pisica sau …de ce nu – un ponei ! Parintilor le revine, insa, sarcina sa tempereze entuziasmul copiilor fara sa-l elimine in totalitate. Ar fi poate chiar bine pentru copil sa-si creeze o lume de jocuri si emotii in jurul uneu prieten necuvantator.

Citeste si:  Casa pasiva – cum ar fi sa nu platesti aproape nimic la intretinere?

Este cunoscut efectul benefic al animalelor asupra comportamentului copiilor: dezvoltarea conceptului de prietenie, invingerea egoismului, integrarea in diferite cercuri sociale si, mai ales, asumarea responsabilitatii. Daca nu sunteti totusi sigura in privinta adoptarii unui animal de talie mare (sigur, nu puteti trimite copilul de 12 ani la plimbare cu un caine lup) atunci va puteti orienta spre un animal care nu necesita atat de multe ingrijiri, dar ofera acelasi sentiment familiei dumneavoastra. Puteti, de exmplu, sa indreptati atentia copilului spre un animal exotic precum o broscuta testoasa sau un perus.

Broasca testoasa de companie nu este un animal greu de integrat mediului familial, mai ales daca locuiti la apartament, pentru ca nu ii trebuie un spatiu larg pentru a se simti bine. Cresterea ei nu inseamna prea multe sarcini: hrana depinde de tipul de testoasa pe care va hotarati sa il adoptati – daca este o testoasa de apa, hrana perfecta va fi alcatuita din ¾ carne si ¼ vegetale. In schimb, daca este o testoasa de uscat, hrana trebuie sa fie mai degraba vegetala (mar, morcov, salata, trifoi)si sa cuprinda doar cateva « tratatii » din carne din timp in timp. Hibernarea este, de asemenea, o perioada foarte importanta in cresterea broscutei, de aceea are nevoie de asigurarea unui loc in care sa se poata retrage in voie, fara a fi deranjata, si este bine ca inainte de hibernare sa fie bine hranita pentru a avea de unde sa-si stranga depozitele necesare pentru iarna. ” Casa ” broscutei trebuie aleasa tot in functie de tipul caruia ii partine aceasta: cele de apa vor fi ” cazate ” in acvaterariu (in care apa trebuie sa depaseasca capul testoasei pentru a asigura conditiile necesare hranirii), in timp ce pentru cele de uscat se vor amenaja terarii.

Citeste si:  Gradina cu fluturi

Perusii sunt, de asemenea, solutii ideale pentru un animal de companie mai putin solicitant: tot ce le trebuie este o cusca in care sa se simta in siguranta, dar le place si atunci cand sunt lasati liberi. Atentie, insa: daca vor gasi o fereastra libera pot iesi la plimbare si este foarte posibil sa nu mai gaseasca drumul inapoi. Hrana ideala pentru aceste pasari galagioase sunt semintele – 1-2 lingurite de mei pe zi – dar si verdeata pe care o consuma cu placere ( ructe, salata patrunjel). Apa trebuie sa fie prospata si, uneori, sa se puna in ea vitamine care vor mentine perusul in stare buna de sanatate. Este recomandat sa urmarim cu atentie penajul animalului deoarece ne poate spune multe: de exemplu daca este infoiat, cu penele ciufulite ar cam fi necesara o vizita la medicul veterinar. Perusii au nevoie de multa odihna, aproximativ 12 ore pe zi si trebuie sa fie protejati de zgomote puternice care le pot provoca un infarct.

Asadar, dupa cum ati vazut, nu este necesar sa respingeti ideea unui animal de companie in viata copilului dumneavoastra, trebuie doar sa va orientati in privinta speciei aimalului corelata cu gradul de responsabilitate pe care vreti sa si-l asume copilul si timpul pe care acesta il poate aloca noului prieten de joaca.

3 Comentarii
  1. of cat mi-am dorit un catel cand am fost copil… si ai mie nici nu ai vrut sa auda, desi ma plans, i-am rugat, etc nimic! mi-am promis atunci ca nu-i voi refuza copilului meu placerea de a avea un animalut al lui care sa-l invete sa-si asume o responsabilitate si sa fie un bun prieten de joaca. si intentionez sa ma tin de cuvant

  2. @cleo. o fi din cauza ca parintii tai erau niste omanei cu scaun la cap si constienti de pericolul la care te expun daca te lasa sa staio toata ziua bot in bott cu un catel. si mie imi plac animalele, dar locul lor este in curte, nu in casa in respiratia copiluluii

  3. Am 13 ani si imi doresc foarte mult un catzel, dar imi dau seama ca e prea greu de ingrijit, asa ca am renuntzat la idee. Totusi incerc sa-mi conving parintii sa-mi ia o pisica, pentru ca prieteni nu am, sunt plictisita, n-am ce face toata ziua si mi-ar place sa am si eu o responsabilitate…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.