Un tanar din ziua de azi care se uita pe pereti, ii vede goi si se gandeste sa-i decoreze, probabil ca ultimul loc pe care-l va vizita in acest scop va fi o galerie de arta sau un magazin de asa-zise antichitati, cu tablourile pe care le stim de cand lumea. Tablouri in ulei pe panza, cu flori, pepeni si sfesnice, nuduri, care cu boi, calareti porniti la vanatoare. Tanarul nostru va gasi pe net mii si milioane de oferte grafice, desene haioase sau abstracte, caricaturi, imagini cu vedete, ba mai are la dispozitie poze cu el si cu apropiatii pe care sa le imprime la un atelier la orice dimensiuni si pe orice material. Si totusi, vechile tablouri inramate nu vor muri si intotdeauna vor da distinctie si valoare unei locuinte.
Cand combini stilurile decorative, e preferabil sa nu ne rezumam la doua. Un tablou baroc intr-un spatiu decorat cubist, spre exemplu, poate lasa impresia ignorantei: am ales doar cubismul, dar n-am fost in stare sa-l ducem pana la capat. Ecletismul e chiar la moda: la cate stiluri au fost inventate de-a lungul vremii, singura arta in domeniu care sa mai vina cu idei este aceea de a le combina. Atat piesele de mobilier, cat si tablourile pot reprezenta mai multe curente care n-au de-a face unul cu altul. Regulile coloristicii trebuie insa, intr-o masura, respectate.
O greseala destul de des intalnita este aceea de a cauta tablouri in culoarea predominanta cat mai apropiata de cea a peretului. Si alaturarea nuantelor aceleiasi culori e o eroare cromatica: albastru cu bleu, vernil cu verde, caramiziu cu rosu. Intre culoarea care sare in ochi la un tablou si perete trebuie sa existe contrast. Bun e un perete alb in caz ca tinem la un tablou si vrem sa-l evidentiem. Si culoarea mobilierului aflat in raza vizuala a celui care priveste tabloul trebuie sa respecte aceeasi regula ca si peretele. In covor, culorile tablourilor se pot regasi.
Pentru o camera cu mai multe tablouri traditionale, ideal e un covor oriental, de lana, in multe culori. Arta abstracta, daca avem doar asa ceva intr-o incapere, se potriveste cu un covor care prezinta modele geometrice cu linii mari, ferm evidentiate.
De regula, acolo unde gasim tablouri originale – fie ca e vorba de autori cunoscuti au ba – si mobilierul e unul de calitate, eventual cu pretentii artistice. Pacatul in care pot sa pice proprietarii unei asemenea locuinte e sa vrea sa evidentieze si mobila, si picturile. Ce-i mult strica! Va trebui sa aleaga, unele camere sa fie destinate tablourilor mai importante, si atunci mobila va fi simpla, in culori care nu sar in ochi, iar altele – mobilei cu stil, si atunci tablourile, sau mai bine tabloul, sa insemne o prezenta discreta.
Sigur ca nu ne vom pune pe achizitionat tablouri la intamplare; in momentul in care cumparam unul, stim exact unde va veni agatat. Pentru hol e preferabil sa alegem desene si gravuri de mici dimensiuni: niciun oaspete nu zaboveste destul cat sa le admire pe-ndelete, unde pui ca, din pricina spatiului, n-ar putea-o face de la distanta necesara. Cel mai valoros tablou va trona pe peretele la care avem cea mai buna vedere si unde ne primim musafirii, iar alte picturi mai mici, sensibil mai mici, se vor afla pe acelasi zid.
N-ar fi lipsit de interes sa gasim o tema pentru tablourile noastre: o perioada istorica, o scoala de pictura sau orice rod mai putin previzibil al imaginatiei noastre. Tablourile nu se atarna prea sus, centrul lor sa nu depaseasca nivelul ochilor unui om de inaltime medie.