fbpx

Barfa – nuanta peiorativa sau un strop de culoare ?

Pentru ca am denumit aceasta categorie „Barfe…barfe…” as dori sa lamurim de la bun inceput conceptul in jurul caruia ne invartim si sa incercam impreuna sa definim mult blamata barfa. Bineinteles ca m-am uitat pe diverse forum-uri, am stat de vorba cu cei din redactie – ce mai, am incercat o teoretizare ” stiintifica ” a barfei, dar se pare ca nu prea am reusit. Haideti sa va rezum cele doua pozitii in care se situeaza majoritatea celor care, ca si mine, s-au gandit sa barfeasca putin despre…barfa.

Prima ar fi cea radicala, in care barfa este considerata aproape o crima impotriva umanitatii iar barfitorii sunt ultimii oameni ce nu merita nici macar efortul de a fi omorati cu pietre. Pana aici – nimic de comentat, ba chiar apreciez intentiile nobile ale celor care incearca sa-i plaseze pe tacuti si timizi printre virtuosii speciei umane. Asa cum se intampla, insa, in orice pozitie radicala, toti cei care din cand in cand avem impertinenta sa povestim ce ne-a mai facut seful astazi sau cine a mai mers la nunta verisoarei Mariuca suntem bagati in aceeasi oala cu cei care, macar o data in viata, au imprastiat vorba prin birou ca, desi colega de la marketing are bucle blonde superbe si cele mai lungi picioare din firma, in realitate ea mai este si extrem de proasta si….atentie! din cand in cand face sex oral! Daca sa definesti o atitudine – in cazul nostru cea de barfitor – ca ceva ce nu se stie exact ce este, dar, oricum, cel care o adopta clar e un nenorocit inseamna sa iei pozitie, imi permit cu toata responsabilitatea sa-i numesc pe adeptii acestei ” pozitii radicale ” drept persoane lipsite de orice spirit critic, cu toata pretentia dumnealor de ” filozofare „. Le aduc la cunostinta ca ” spiritul critic ” inseamna abordarea unei probleme din toate unghiurile posibile si nu simpla formulare a unei negatii, asa ca, din punctul meu de vedere, ” eu nu barfesc niciodata si nu-i suport pe cei care o fac ” nu reprezinta exprimarea unei atitudini fata de barfa ci doar (cel mult) un cliseu care ni se pare ca ne face interesanti.

Citeste si:  Pierderea unei sarcini

Mai exista o pozitie moderata, in care recunosc ca ma situez, care incearca sa discearna intre comunicare, cu mai multa sau mai putina implicare emotionala, si barfa. Aici intalnim intr-adevar nuante, cum ca procesul de comunicare ar fi barfa daca se desfasoara cu intentia de a face un rau cuiva sau chiar ca respectivul schimb de informatii nu ar avea o nuanta peiorativa in sine, dar o poate capata in functie de firea si intentiile receptorului.

Citeste si:  Bici, sharia si abuz in Maldive

Concluzia ar fi ca, daca doriti sa fiti sigure ca nimeni nu va spunea vreodata ca barfiti, trebuie sa nu povestiti niciodata NIMIC. Pastrati conversatia la timpul prezent si nu discutati decat despre obiecte, animalute de casa, eventual despre ce rimel va ganditi sa cumparati saptamana viitoare. In acest caz, insa, raspundeti si voi la intrebarea pe care mi-a adresat-o si mie cineva: Care ar mai fi hazul?

Deschid aceasta rubrica pentru ca vreau sa vorbim despre tot ce misca, fara sa am pretentia – ba chiar fara sa am macar intentia – de a fi obiectiva. Obiectivitatea isi are locul la birou si nu in micile placeri ale vietii, printre care conversatia ocupa un loc important. Daca subiectele pe care le vom aborda aici suna pentru unii a barfa, le transmitem politicos ca rubrica de fata nu li se adreseaza si ca speram si noi – de dragul lor – intr-o lume mai buna in care oamenii tac din gura si isi indeplinesc planul cincinal in liniste. Pana atunci, insa, din fericire pentru noi, vorbaretele, vor mai curge multe valuri catre UE si va mai fi de multe ori PSD-ul la guvernare, asa ca…va doresc tuturor sa fiti inconjurate de un adevarat dans al cuvintelor.

3 Comentarii
  1. nevoia de a comunica e specific umana…doar ca unii comunica mai mult, altii mai putin. Eu cred ca barfa se incadreaza la comunicare in mod exagerat si, de multe ori, pe teme inutile, dat atractive pt. cei(cele) care le discuta. Sunt totusi multe alte moduri de a da farmec vietii, decat sa comentam ce a mai facut ruda sau o cunostinta sau o persoana de la locul de munca. Dar trebuie sa recunosc ca sunt si momente in care nu ne putem abtine sa facem asta.

Lasă un răspuns la mireya Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.