fbpx

A XXIII-a aniversare a sfarsitului lumii

Chemat de un prieten sa dau o mana de ajutor in campania electorala a unui om de bine, cum sunt toti candidatii inainte sa se aleaga, mi-am petrecut o luna de zile departe de gravele probleme ale lumii noastre urbane. N-am stiut, pana azi, ca Discovery a fost scos din grila RDS-RCS, ca Ecaterina Andronescu e si ea suspecta de plagiat, ca a fost saltat Cristian Cioaca. Am stat departe de reducerile din mall-uri, in schimb am vizitat spiritul Craciunului in targuri satesti, printre porci cocotati in carute, cautandu-si cumparatori in orele incetosate ale diminetii – pe la 8, targul deja se sparge.

foto

foto

foto

Am pierdut contactul cu lumea modei – pe unde am umblat, inca se purtau cojoacele din colectia toamna-iarna 1957. I-am lasat pe prietenii mei suparati ca n-au mufe USB 3.0 pentru niste locuri unde apa trebuie adusa de la kilometri, pentru ca fantanile sunt otravite – nu de turci si nici de Stefan cel Mare, ci de Petrom, sponsorul a tot soiul de festivaluri si ONG-uri ecologiste. Am uitat, pentru o luna, visele de autobahn, pe drumuri care n-au vazut nici asfaltul, nici piatra. Prin catunuri unde nici la 112 nu poti sa suni, fiindca nu e semnal, viitorul nu pare deloc roz. Batand ulite unde legile ar fi utile numai daca ar interzice seceta, mi-am dat seama, inca o data, cat de greu e sa intelegi, privind pe geamurile unei carciumi din Centrul Vechi, ce se intampla in tara asta.

Citeste si:  Despre eutanasiat caini, vaci, porci si alte fiinte

foto

foto

foto

Am vizitat o Atlandida scufundata sub soare. Sate moarte, zeci de case ramase cu poarta deschisa din ziua in care ultimul batran a parasit, cu mainile pe piept, batatura. Locuri care inca mai miros a om. Urmasii n-au de ce se intoarce din Spania, n-au ce imparti: o saracie care nici certificat de proprietate n-are.

Citeste si:  Papa ascunde noroiul, dar nu face piatra din el

foto

foto

foto

(Vara trecuta, am fost in Albania. Acolo, macar, saracia e vie: are familie, are copii. Noi am depasit momentul: am ucis saracia cu tot cu purtator.)

Ziua de dinaintea Revolutiei din 1989 a fost, probabil, ultima zi in care oamenii astia au mai avut vreun rost pe fata pamântului. O sa ziceti ca sunt cripto-comunist, daca doriti, dar imi e tot mai limpede ca, prea atenta sa-si dea fata cu creme europene, tara asta si-a uitat picioarele in calea trenului. Sperand ca vor cadea in sus, oamenii si-au taiat cu entuziasm craca de sub picioare. Pe 21 decembrie 2012, in locurile despre care va vorbesc, se implinesc 23 de ani de la sfârsitul lumii.

Am invatat la scoala ca razboiul a lasat satele goale, ca Morometii s-au pierdut in valtoarea reimpartirii globului. Da, dar cei intorsi acasa de pe front au mers inainte cu viata de acolo de unde ramasesera: si-au refacut familii, s-au nascut copii, copiii au mers la scoala.

Citeste si:  Alegerea Angelinei Jolie

foto

foto

foto

Dezradacinarea acestor oameni n-a reusit-o nici Stalin, si nici Armata Rosie, ci capsunele rosii ale Spaniei. Am invatat la scoala ca Nicolae Ceausescu a depopulat satele, pentru a crea acele orase artificiale, in jurul unei uzine sau al unui combinat. Gresit, bag de seama, Ceausescu a directionat spre orase rezultatul sporului demografic; depopularea propriu-zisa au reusit-o abia Iliescu si urmasii sai. Nu-s nationalist, dar nu pot sa nu observ ca, la 1740 de ani de la retragerea aureliana, investitorii italieni cumpara, pe doi orti, judetele de campie, in timp ce firmele unor austrieci seriosi trimit spre Viena, cu trenul, padurile Subcarpatilor. S-ar putea, pana la urma, ca intelighentia sa salveze Rosia Montana. Si, ramasi fara obiectul muncii, ecologistii vor observa ca, in atatia ani de lupta cu cianura, n-a mai ramas nimic de salvat din tara asta.

foto

foto

8 Comentarii
  1. Din pacate, ai dreptate. Si sunt sute asemenea sate unde oamenii au ajuns la concluzia ca mai bine pleaca la adunat capsuni sau ingrijit batrani in Italia si Spania decat sa stea si sa munceasca aici.
    Am citit zilele trecute ca un irlandez stabilit in Romania, in Maramures mai exact vrea pastrarea traditiilor in Romania. Un irlandez a ajuns sa vorbeasca in locul nostru!!! Sa ne fie rusine!

  2. m-apuca plansul cand citesc articolul. Cate adevaruri ascunde, din pacate… De ce la noi trebuie sa fie asa? Cata prostime sa se afle aici incat sa-si bata joc de propria tara asa cum altii nu fac?

  3. Da, pe 21 om sarbatori a XXIII-a aniversare de la sfarsitul lumii.

    Ieri insa am celebrat 22 de ani de la falsul inceput. Ieri, am calatori in timp inapoi in 90.

  4. draga irina, spui ca pe data de 9 decembrie am calatorit inapoi in anii 90.ti s-a parut cumva ca pana mai acum jumatate de an eram in alte timpuri?eu am 45 de ani. am trait in timpul lui Ceausescu si am asteptat sa scap de el.am trait perioada Iliescu, am asteptat sa scap de el si am trait cu speranta ca Basescu o sa fie un altfel de presedinte pentru tara dar s-a dovedit aceeasi\” marie cu alta palarie\” daca nu chiar mai rau.am ajuns la concluzia ca pentru noi ca popor nu mai este nicio sansa.sa stii ca eu sunt un om care a muncit in fabrica de la 16 ani pe timpul comunistilor,pe urma am muncit si la privat,acum muncesc in sistemul bugetar in invatamant si vreau sa stii ca lupta pentru existanta zilei de maine(zi de zi, si nu exagerez) pe care o duc in prezent, nu a existat in timpul comunistilor,si aici ma refer la faptul ca nu-mi ajung banii de la un salariu la altul.este un stres cu care ma confrunt zi de zi , luna de luna.

  5. Carmen: da, chiar am avut senzatia ca eram in alte timpuri.

    Stiu ca, din punct de vedere economic, situatia e dramatica. Iar la anul va fi si mai si. Dar nu la asta ma refeream.

    Ci la echilibrul fortelor politice. In 90, FSN a castigat alegerile cu o majoritate care a ramas fara precedent pana la alegerile din 9 decembrie. O majoritate atat de covarsitoare nu poate fi decat una periculoasa pentru orice democratie.

  6. draga irina,care democratie? a cui democratie?daca democratia presupune saracirea majoritatii populatiei sa-mi fie cu iertare, dar nu doresc aceasta democratie.

  7. Carmen: nu democratia saraceste. Ci o economie defectuos administrata si coruptia. Hai sa nu amestecam oalele. Ultima oara, Suedia si Norvegia, doua dintre cele mai solide democratii, erau inca niste tari infloritoare. 🙂

    Daca esti insa o nostalgica dupa regimul ceausist, dupa aparenta siguranta a zilei de maine (dar cu ce pret? cati oameni au ramas fara proprietati legitime? Cati oameni au fost turnati, spionati, torturati, inchisi, ucisi?), atunci discutia noastra, cu tot regretul, se opreste aici. Mie-mi repugna supravietuirea castigata calcand pe cadavre.

  8. Doamne cat de crud si trist este adevarul despre Romania actuala. Oare ne vom destepta vreodata? Oare eroii nostri care au infaptuit Romania Mare au murit degeaba? Pacat ca ne lasam calcati in picioare de niste politicieni mizeri carora nu le pasa decat de propriul interes.

Lasă un răspuns la Irina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.