Plecam la inceput de drum impreuna, mana de mana…fara sa ne gandim vreo clipa ca la un moment dat vom putea sa devenim doi straini. Si cate cupluri sunt care ascund acest lucru. Am invatat sa nu vorbim despre ce ne doare, am invatat sa mintim si sa mimam fericirea: la masa cu prietenii, pe facebook si chiar acasa la noi… Suntem cuplul perfect dar cand ajungem acasa abea asteptam sa ne lasam pantofii sa mergem in directii diferite sau si mai bine sa stam cat mai mult la job sa nu ne mai vedem…
Da, nu mai avem acelasi pat demult, ne ferim privirea, nu vorbim si ne bagam capul in pamant..Ne simtim goi si neiubiti, invatam sa cautam iubirea in alte case si alte paturi, pentru ca poate acolo e mai usor… Dar, „E OK ASA” suntem un cuplu …pentru toti cei care ne vad… mai putin pentru NOI.
Am tradus toata aceasta nefericire a noastra prin „e modern asa”, ” ne respectam”, „Ne acordam intimitate”. Un cuplu, trebuie sa se desparta cand iese din casa, nu cand intra in casa.
