S-au scris tone de materiale. Fiecare dintre noi stie pe cineva, are o prietena, o ruda, o vecina de scara, asta in cazul nu e ea insasi persoana in cauza, care a avut inima tandari in urma interactiunii cu un baiat rau. Revenim asupra subiectului pentru ca, departe de a se limita la varsta adolescentei, el continua sa ne bantuie. Poate ca au dreptate cei care spun ca generatiile actuale «copilaresc» pana la 40 de ani.
Ne-am uitat la diverse filme care reeditau, in moduri mai mult sau mai putin inspirate, imaginea unui James Dean rebel, irezistibil si periculos. Ba chiar pe alocuri ne-au facut cu ochiul personaje care preluau ceva dintr-un bolnav si obsedant Marlon Brando in intunecatul «Ultimul Tango la Paris». Sau torentul filmelor cu vampiri din ultima decada. Dar nu stiu daca ne-a trecut prin minte ceva banal, atat de banal ca mi-e si rusine sa-l enunt: unele dintre noi cred ca iubirea vine inecata intr-un polonic de suferinta. Si se asteapta la amar. Asteptandu-se, il si cauta. Pentru ca asa au citit in stele si asta e singurul alfabet pe care-l cunosc. Altele vor miere si, dupa o inghititura, fug de amar unde vad cu ochii. Alegand, da, un tip bun. Sanatos. Sportiv. Politicos. Un tip care nu serveste inimi in sange la micul dejun. Ci lapte cu cereale. Pentru ca asa au vazut in jur, pentru ca asta au visat de mici. Si nu este adevarat ca s-ar pacali singure ca si strugurii lor sunt buni. Strugurii lor chiar le sunt buni.
