Teama ca vom dezamagi
Asta decurge din a doua. „Daca nu ma va placea in realitate?”. Cu cat intalnirea in carne si oase vine dupa un timp mai indelungat petrecut in online, cu atat presiunea este mai mare. Ne pomenim facand lucruri in care nu ne recunoastem, ne pierdem din naturalete, suntem crispati si atat de obsedati sa oferim cea mai buna varianta a noastra, incat sfarsim prin a o oferi pe cea mai proasta.
Capcana cea mai mare in care putem cadea este sa ne indragostim de profilul, de cuvintele, de melodiile pe care ni le dedica si nu de el. Caci omul langa care traiesti nu este facut doar din replici spirituale (care pot fi extrem de elaborate oricum in online si care pot lipsi cu desavarsire din conversatia deasupra unei cafele reale, nu gif) si nici nu are sound-track insotitor cand ne ajuta la datul cu aspiratorul.
Reciproca e la fel de valabila: noi insene putem arata in lumea virtuala o varianta a noastra mult «upgradata», iar aici nu ne referim la fotografii fotosopate.
Sigur ca nu avem cum sa ne punem contra curentului. Tot ce va recomandam este sa nu amanati prea mult intalnirea in carne si oase. Cu cat mai repede, cu atat mai bine. Nu asteptati sa intrati in intimitati si confesiuni, nici sa va indragostiti nebuneste de o iluzie, transformandu-va voi inseva intr-una. Nu inainte sa dati macar mana unul cu celalalt. Eventualele pagube vor fi astfel minimizate.
