Motivele unei despartiri nu vor exista niciodata, si asta pentru ca nu exista motive reale, exista niste puncte de saturatie, niste mici rascoale care decid sa se stranga într-un ultim si suprem fuleu.
Barbatii nu au fost niciodata inventivi, ei mereu au fost preocupati sa vaneze, sa stigmatizeze teritoriul, sa infulece orice prada cu nesat si sa stea pe loc. Femeile, dimpotriva, fiind nevoite sa fie alese, au fost obligate sa gaseasca tertipuri, sa fie din ce în ce mai sigure pe nesiguranta lor, totul fiind doar un truc, o paiata zambitoare ce îsi propunea sa atraga si mai mult în capcana potentialii cimpanzei.
Se tot aude prin piata ca barbatii sunt perversi, meschini, schimbatori, ca fug dupa multe si vrute, dar în fapt unul dintre motivele despartirii sta inchis tocmai în acest mit: perversiunea. Femeile sunt menite sa fie iubite, nu întelese, spunea cineva, asa e, si asta pentru ca joaca este mai presus de toate.
O femeie se plictiseste si alege sa se desparta de un barbat pentru ca nu mai stiu sa fie asa de seducatori cum au fost, ca drumul lor si certitudinea lor ca au pus mana pe o bucata se destrama chiar din acel moment.
