Ana isi aduce aminte de teoriile lui Freud legate de teama de a fi abandonat care apare inca din copilarie. Se gandeste ca Victor tese incet, incet un cordon ombilical care s-o lege de ea asa cum n-a reusit sa fie legat de mama sa. Incearca sa refaca toata istoria sentimentala a lui Victor. Sa caute explicatii. Nu prea le gaseste, cel putin nu in aria psihanalizei. Mama lui Victor e minunata si nu l-a parasit niciodata. Relatia cu tatal pare si ea una buna. Vrea sa afle de ce anume ii e atat de teama. Evita orice situatie in care el s-ar putea simti respins, criticat, dispretuit. Il asigura de trainicia si autenticitatea sentimentelor ei.
Desigur, uneori e la capatul puterilor si cand il gaseste scotocindu-i prin computer, se simte deznadajduita si ii spune „Victor, sincer, nu mai pot. Nu mai rezist”.
Victor e si el dezamagit, iar ea simte cat e el de frustrat, cat e de dezgustat de propria-i boala. Victor ii aminteste Anei de narcomanii care cedeaza dupa o luna de abstinenta. De sentimentul lor de rusine ca au fost slabi, ca au fost invinsi.
Gelozia lui Victor e ca toate celelalte: amesteca teama (ca o va pierde pe Ana) cu furia (ca Ana ar putea permite una ca asta) si cu o proasta parere despre sine (ca el insusi este incapabil sa o faca pe Ana sa ramana). Dupa cum vedeti, e un cerc vicios.
Metoda prin care Ana „gestioneaza” problema lui Victor este si ea una veche de cand lumea: incearca sa-l menajeze sau mai rau Sa il salveze..Sa nu-i spuna ca nu exista Mos Craciun. Sa-i ascunda „chestiile marunte, neimportante”. El crede ca sambata am fost la Roxana acasa, nu in club. Ana trebuie sa evite cluburile pentru ca el stie ca Ana e frumoasa si ca un astfel de mediu e propice „adulterului”. Dar eu cred ca si daca Ana ar fi mai putin atragatoare, clubul ar ramane acelasi loc blestemat, plin de tentatii necurate, ca intotdeauna.
