Pana acum intr-o seara, cand a venit cu o fata foarte grava si mi-a spus ca trebuie sa vorbeasca ceva cu mine. Am crezut ca a patit ceva la job sau ca s-a intamplat ceva cu ai mei…numai ca..Surpriza a fost mai mare…” Stii ca eu te iubesc foarte mult pe tine dar, o sa am un copil” Pam! Pam!…Ati simtit vreodata ca totul se duce de sub picioare, ca se invarteste, ca nu mai poti sa respiri desi iti auzi inima batand cu putere in timpane? M-am asezat jos, pentru ca simteam ca mi-se taie picioarele si am reusit sa scot doar atat:
„- Cu cine?
– Cu nevasta mea.
– Poftim?! Care nevasta?
– Sunt casatorit cu prietena mea din liceu de 18 ani.
– Si Ea, unde naiba e?! Eu de ce nu stiu de ea?”
A inceput sa imi spuna o poveste cu cat de mult ma iubeste pe mine si cat de „nasoala” a devenit ea, ca e plecata din tara dar, sunt inca casatoriti si se mai vad „uneori”….Si ce fericiti o sa traim noi TREI, pardon!…noi PATRU si tot asa…
Nu stiu de cand dar la un moment dat nu l-am mai auzit. M-am gandit cand naiba am devenit atat de oarba? Cum de nu mi-am dat seama ce se intampla? Unde oare am fost?
M-am abtinut cu greu, sa nu il scot afara din casa…atunci in CLIPA aia, pentru ca efectiv imi venea sa ii dau branci pe scari…Oare ce m-a oprit? Buna crestere, durerea…neputinta de a mai actiona? Cert e ca a doua zi, am rupt relatia. Ce sens mai avea totul?
Unde suntem acum? Eu singura, iar el un „romantic incurabil” inca incearca sa ma convinga sa il iert si eventual sa mergem mai departe..Noi PATRU:)) ”
