A venit momentul in care fiecare dintre voi, a luat-o pe alt drum… Din acest moment pana in clipa in care rana se va inchide, macar partial vom parcurge o evolutie. Si pentru insanatosirea noastra sau, macar, o cicatrizare benefica, indicat e sa nu sarim etapele.
1. Socul
Primele zile de dupa despartire esti amortit. „Anestezia”, se declanseaza. S-a pus in miscare un sistem de protectie, pilotul automat a preluat controlul pentru un timp, evenimentul trist a fost cumva pus intre paranteze.
2. Negarea
Cei care au fost parasiti isi repeta intruna «nu poate fi adevarat », «asta nu s-a intamplat» si viseaza la o reinnodare a legaturii. Isi spun ca a fost o neintelegere, o greseala, ca lucrurile vor reintra in normal. Ne aflam in plina negare a realitatii. Apa nu mai e uda. Etapa asta nu trebuie sa dureze prea mult, caci riscul mentinerii unei iluzii nu face decat sa intarzie procesul de vindecare. O speranta falsa este extrem de daunatoare.
3. Furia
Brusc, un sentiment de furie incepe sa dospeasca in noi. Cu ce drept mi-a facut asta? Cine se crede? Cum a indraznit? Derulam filmul inapoi si incercam sa ii disecam comportamentul . E normal. Atentie, insa. Nu treceti la razbunare. Caci ar putea sa va faca mai mult rau decat bine si, in plus, nu ati face altceva decat sa mentineti legatura cu ei si povestea trecuta in loc sa-o taiati.
4. Devalorizarea
Poate parea paradoxal, dar dupa furia precedenta, urmeaza rusinea, vinovatia. Consideram ca experienta a fost un esec, ne vedem ca niste invinse. In spirala asta negativa, incepem sa ne punem sub semnul intrebarii calitatile, valoara umana. Ne vedem urate, proaste, nu indeajuns de bune pentru el, caruia incepem sa-i gasim motive penru despartire. Nu serveste la nimic autoflagelarea. Amintiti-va ca, totusi, indiferent de cum va vedeti acum, la un moment dat, fostul iubit v-a iubit, v-a apreciat. Pentru ceva trebuie sa fi fost, nu?
5. Acceptarea durerii si a suferintei
Apoi, vine momentul cand acceptam ca s-a terminat. Este momentul care ne ajuta sa ne vindecam.Am dat pagina, lucrurile sunt iremediabil incheiate. Ne acceptam durerea si tristetea, care ne vor tine companie cevatimp de acum incolo. Este una dintre cele mai lungi etape, dar recunoasterea rupturii si a durerii este un pas important spre vindecare.
6. Reconstructia
Incetul cu incetul, rana se cicatrizeaza. Raman semne, desigur, caci nu suntem din apa, dar cu timpul, reinvatam sa traim si sa ne bucuram. Nu ne mai chinuim cu intrebarile, am inteles, ne-am invatat lectia si ne intrebam doar cum ne vom planifica noua viata. Reinvatam speranta, reinvatam sa ne facem planuri si sa avem dorinte.
