Era un coleg de munca si se tinea de capul meu, cam cu 2 ani inainte sa avem o relatie. La un moment dat am trecut prin momente groaznice datorita unui divort urat si a faptului ca fetita mea s-a imbolnavit grav. Asa imi explic slabiciunea mea. Condamnam si eu aceasta ipostaza….pana am ajuns sa o traiesc. Am avut nevoie de cineva si el a fost langa mine.
Dupa aproape 1 an de la debutul relatiei …imi intrase in suflet. Am incercat sa ma rup, sa il las in pace constienta fiind ca niciodata nu va fi nimic mai mult intre noi….dar de fiecare data ma intorcea din drum. Dupa 4 ani de relatie, mi- a promis ca vom fi impreuna,ca nu poate trai fara mine,etc…
Cu toate ca foloseam contaceptive am ramas insarcinata….si…nu am putut sa imi ucid copilul, cu atat mai mult cu cat fiica mea cea mare avea un prognostic rezervat de la medici. Atunci s-a rupt totul….m-a parasit… M-a pus sa aleg intre el si copil..si am ales…copilul.
Astazi mai am o fetita minunata de 9 luni pe care o ador…si chiar daca mi-e greu, ea a dat un alt sens vietii mele. El, dupa ce am nascut-o pe fiica noastra, a dorit sa revina in viata mea si a fiicei noastre.
Imi spune ca intr-o zi o sa mi explice gestul lui. Acum nu poate si o sa inteleg de ce a procedat asa…Il iubesc enorm chiar daca a gresit fata de mine si …credeti ma ca nu e nici o bucurie sa iubesti un om care stii ca nu va fi niciodata cu tine.”
