Nu sunt genul care sa accepte jigniri, injuraturi. Nu vad, de ce ar accepta o femeie asa ceva. Tatal meu a respectat-o pe mama mea si nu imi aduc aminte vreodata sa o fi jignit in vreun fel. Aveau si ei discutii dar, niciodata nu isi permitea sa o desconsidere sau mama sa il desconsidere pe el. De jigniri, nici nu putea sa fie vorba.
Am spus ca poate, am eu un magnet la „relatii sortite esecului” sau poate nu pot accepta ceea ce celelalte femei accepta dar, sincer dupa atatea tradari si incercari nu mai am curajul sa mai cred, ca poate sa fie si altfel. Nu astazi, cand ispitele sunt la tot pasul. Mi-am tot pus „sufletul pe tava”, sperand ca o sa fie bine si am aflat ca astazi sinceritatea, dragostea si devotamentul sunt considerate „slabiciuni”. Poate intr-o zi voi mai spera din nou dar, azi am obosit si ma resemnez. Exista si viata, pentru cei ca mine..care nu sunt intr-un cuplu.
Cu drag,
Gabi
