Virginitatea ca stigmat

Astazi sa fii virgin/a la treizeci de ani a ajuns un subiect de gluma si de triste ironii. Este aproape ceva inavuabil, un fapt resimtit ca un stigmat. Daca o virgina de 18 ani este ceva dragalas, delicat, sensibil, emotionant, la 30 de ani este rusinos. Presiunea anturajului, imaginea pe care societatea si media o promoveaza condamna un himen inca intact. Se fac bancuri despre asta, se lanseaza pe piata filme ca “American Pie” sau “Virgin la 30 de ani”, filme care-i amuza pe toti, mai putin pe cei in cauza.

Acestia ajung sa se simta ca o specie aparte, ca o paria, iar faptul ca nu si-au inceput inca viata sexuala este privit ca marele esec al existentei lor. Daca ni se pretinde performanta pe plan profesional, cu siguranta societatea are aceleasi pretentii si in cel intim, sexual. Toti trebuie sa fim activi, indiferent de domeniul la care se refera “implicarea”. Daca nu ai facut sex pana la aceasta varsta sau chiar mai devreme, esti un individ neatragator, indezirabil, posibil bolnav, cu care sigur este ceva in neregula. Sau cel putin in aceste linii au inceput sa fie incadrati virginii zilelor noastre.

S-o recunoastem: un zambet ne infloreste sarcastic pe fata ori de cate ori auzim de un asemenea caz. Am citit chiar despre cazul unei femei de 40 de ani care a mers la medic pentru a fi deflorata chirurgical.

Presiunea este enorma. Este suficient sa iesi pe strada si vei fi asaltat de simboluri de natura sexuala. Toata lumea o face si, in ultimele decenii, lumea si vorbeste despre ceea ce face si cum face. Toata lumea, mai putin tu. Filmele sunt pline de sex, cartile sunt pline de sex, produsele de tot felul, de la alimente la haine, parfumuri si masini sunt vandute prin ideea ca, daca le cumperi, o vei face mai mult si mai bine. Competitie acerba pe acest plan, toti par sa participe la olimpiada sexului. Numai tu nu esti inscris in cursa, numai tu stai, cu privirea plecata in pamant, urmarind culorile si luminile acestei lumi, de undeva de pe margine, din coltul rusinii si al umilintei.

Majoritatea nici n-o recunosc. De fapt, nimeni nu stie cati sunt exact, statisticile si cifrele nu-i cuprind. Unii isi inventeaza chiar o viata sexuala activa, neindraznind sa pronunte infamul cuvant. Pretextele si motivele nu lipsesc.

Poate fi vorba de asteptarea celui potrivit. Sunt femei romantice, idealiste, care inca din adolescenta isi creeaza un portret robot, prins in cateva criterii extrem de rigide, al candidatului ideal la inima si la… sexul lor. El intarzie sa apara sau, in cazul in care vine, nu stiu sa-l recunoasca, iar trenurile trec pe langa ele.

Apare apoi consolarea de tipul “nu sexul este important. Mai bine imi vad de studii, de cariera”. Aceste femei ajung sa-si anihileze latura sexuala a fiintei, se produce o disociere, o separare de propriul corp. Acesta ajunge sa fie perceput ca un simplu accesoriu, ca un element strain. Or, astfel de scindari sunt periculoase.

Sigur, exista mereu recursul la masturbare, firesc si normal. Dar, daca acesta reuseste intrucatva sa satisfaca o nevoie fizica, esueaza lamentabil pe terenul afectivitatii. Asa ca sa nu fiti mirate daca veti vedea ca mai sunt inca persoane de 30 de ani care dorm cu ursuleti de plus in pat.

Motivele penttru “aderarea” la virginitate sunt multiple. In cazul unora, este vorba de un adevarat sentiment de repulsie fata de sex, mai ales daca respectivii au fost martorii unor incidente de violenta sexuala sau chiar victimele lor. Ei vor privi acest aspect ca fiind ceva murdar, umilitor, dezgustator. La aceasta teama, de natura psihica, se adauga si cea de natura fizica. Pur si simplu, din povesti, din relatarile altora, li s-a fixat ideea unei dezvirginari cumplit de dureroase. Iar teama de durere blocheaza placerea, pune frau relaxarii si orice contact devine vizibil ingreunat. E ca si cum ar trebui sa se pregateasca de o saritura cu parasuta si teama ca se vor izbi de asfalt ii face sa nu mai sara.

Complexele si frustrarile vin si ele si pun sare pe rana. Oameni care se cred urati, prosti, dizgratiosi, care considera ca au fesele prea mari, sanii prea mici, dintii strambi, urechile clapauge si lista poate continua, facandu-i sa nu se simta eligibili pe piata sexului. Si atunci refuza din start sa mai iasa la raft. Nu se plac pe ei, nu-si plac vietile si corpurile lor.

Mai exista si cazurile, din ce in ce mai rare, in zilele noastre, ale celor virgini din cauze ce tin de convigeri religioase.

Pe de alta parte, stiu ca este ceva aproape utopic, dar ar trebui sa incercam sa ignoram parerea celor din jur, a societatii in general. Pana la urma, inceperea vietii sexuale este o alegere care ne priveste pe noi si numai pe noi, nu este o proba de trecut, nu este un examen. Este totul in regula atata timp cat este optiunea noastra si cat nu exista lasitati, frustrari si temeri strecurate in asteptare. Daca ele sunt, atunci determinarea cauzelor problemei si rezolvarea nu trebuie sa sufere amanare. Infrunta-ti demonii, nu-i ascunde sub covorul abstinentei fortate. Sexualitatea este, dincolo de marketing si de supra-mediatizare, o latura frumoasa a vietii noastre.