Stiti, ma scuzati, pardon, dar inima e cam proasta. Proasta rau. Desi telenovelele si cartile de o anumita factura, cam rozaliu-inimioroasa ne spun mereu s-o ascultam si s-o urmam prin hartoape si prin ogoare nedestelenite, caci ea stie destinatia corecta si itinerariul potrivit mai bine ca un gps, eu cred ca ar trebui privita cu neincredere in cel mai bun caz.
Nu e ca si cum ne-am pomeni in plin haos si buluceala amoroasa pentru ca am studiat niste grafice, date, am dat deadlineuri subalternilor si, odata centralizate informatiile, inima s-a cocotat pe scaunul ergonomic din capul mesei si a zis „Gata, am decis, il vei iubi pe maretul Ion”.
De unde. De cele mai multe ori, inima e o secretara cam prostuta (uf, sunt sexista si mai discriminez si o categorie socio-profesionala!), incapabila sa citeasca harta unui om, si care, desi nu recunoaste ca se uita la comedii romantice, are ditamai vraful de servetele folosite la capul patului, scopul ei in viata pare sa fie sa-l mareasca pana la etajul de la jumatatea celui de-al cincilea deceniu de viata, cel putin, si care umbla mai mult beata decat treaza. Cine stie pe unde ia deciziile alea in care toata lumea se increde.
Si asa te pomenesti tu, femeie, zice-se, matura, iesita de ceva timp din caminele studententi si care aprope a uitat cum e sa boceasca dupa cate un individ care, desi l-ai cunoscut prin vreun club obscur, te-a dat gata cu poantele lui destepte combinate cu o aroganta cat se poate de apetisanta, cum ziceam, ca iar m-am luat cu vorba, deh, inima proasta si nostalgica, asa te pomenesti cu ochii inrositi din pricina vreunui Ion. Mai bine m-as baza pe un pechinez sa ma scoata vie din jungla amazoniana decat pe biata chestie roz din spatele sanului stang.
Pe de alta parte, prostovana asta nu umbla singura. Nu stiu cum se face, dar mereu e in cardasie cu inca una, cam vampa de felul ei, data mereu cu ruj rosu aprins, care umbla sexoasa pe tocuri cui la sapte dimineata si care n-are niciodata probleme de lubrifiere. Cand cele doua isi dau cotul una alteia si se plimba pe artere nesupravegheate, va fi vai de capul tau. Adica, vei avea si ochii inrositi si vei merge si nitel mai greu, cel putin pana la primele ore ale amiezii. Iar un zambet tampit ti se va tatua pe fata.
Ati vazut un cuplu mai bizar si mai ridicol de atat? Fata de pension care se-ntalneste cu vedeta porno si mixeaza poezie simbolista si expresionistii germani cu excesele postmodernismului si putin porn japonez.
Nu exclud nici ca panarama aia hormonala sa creeze un soi de furtuni solare care sa-i ia orice fel de vizibilitate bietei inimi. Adica, na, nu prea ne indragostim de filantropii lumii, ci de cei care ne daruiesc orgasme degraba urcatoare pe pereti. Cu siguranta, asocierea este una dubioasa, cu urmari dezastruoase.
Sigur, unii, mai intoleranti din fire, nu dau nume, ar vedea aici numai vinovatia uneia dintre parti. Vampa este aia in capul careia se sparg toate (nu stiu de ce, dar femeile cu stiletto sunt mereu blamate) desi, aparent, nu exista un corespondent feminin al vorbei „p… nu stie carte”. Dar nici toanta de inima nu e tocmai nevinovata. Si ea are obiceiul s-o prosteasca pe cealalta si s-o angajeze in tot felul de uniuni nepotrivite, bagandu-i in cap ca orice penis destoinic trebuie musai umplut de niste sclipici al sentimentelor si ca singurel, nemachiat si necosmetizat, nu face nici cat o ceapa degerata.
Asa ne pomenim, dragele mele, in buluceala emotionalo-sexuala la care faceam referire mai inainte. Suntem conduse de un „board” extrem de ineficient, bazat pe relatii subiective si pe promovari frauduloase contra cine stie caror favoruri sexuale.
Au! Unde mi-o fi fost mintea? ne intrebam atunci si in jur, ce sa vezi, e pustiu. Alea doua au disparut ca magaritele in ceata.
