Ma gandisem sa scriu ceva despre o stire citita acum vreo doua saptamani, era ceva pompos intitulat „Recredibilizarea virginitatii”, sau ceva de genul acesta. Era un studiu, sigur ca da. Cercetatorii – americani, de data asta, nu britanici – observasera ca numarul tinerilor de 15 – 24 de ani care nu au facut sex este mult cu vreo treime mai mare acum decat acum 10 ani. Adica, zicea Huffington Post, daca in 2002 numai 22% din fete se proclamau nepatate, acum procentul a ajuns pe la 29%.
Bine, nu era prima data cand auzeam ceva de genul asta. De cand imi zisese cineva ca Hannah Montana si Justin Bieber au ajuns un fel de guru ai vaginelor pubere, promovand virginitatea pana la casatorie, ma asteptam la genul asta de evolutie.
Ma rog, as mai fi putut scrie ca, sintetizand declaratiile unor amici de-ai mei, care cercetasera si ei problema din pasiune pentru cateva fete de liceu, observasem chiar si eu ca numarul fetelor mari la varste mici e in crestere.
Si, dupa aia, nu stiu ce-as mai fi scris. De-aia nici n-am mai scris, de fapt.
Acum cateva zile, insa, o aud pe amica mea X spunand despre iubitul ei ca, daca il prinde ca isi face cont pe facebook, il… nu mai stiu ce, oricum era vorba de o forma de pedeapsa. „Pai de ce?”, intreb. „Ei, ce sa caute pe facebook? Facebook e plin de ispite.” „Bine, dar tu ai cont si esti chiar activa.” „Da, dar la fete e altceva.”
Aha, zic, la fete e altceva. Chiar asa, domnule, la fete e altceva.
Si atunci m-am gandit ca poate de-aici vine explicatia: facebook, sau orice alta forma de socializare online, satisface o buna parte din dorintele pentru care adolescentii ajungeau in pat, pastrand, totodata, himenul intact.
Relatiile sexuale si intersexuale se muta pe internet, asta e destul de clar. Pe o plaja foarte larga de sentimente, de la idile reale si copilaresti la preacurvie online. Intrebarea e: e bine sau e rau?
Pentru ca una dintre nevoile umane cele mai puternice, dar pe care online-ul le poate implini fara sa-ti dea chilotii jos, este nevoia de flirt. De „vrajeala”, ca sa folosesc un termen peiorativ, dar mult mai elocvent. Pana la urma, ceea ce ne inmoaie sufletul e aceasta vraja, pe care numai un altul e capabil s-o aseze asupra noastra, si asta se poate intampla si fara sa stam pe aceeasi bancuta din parc.
Comunicarea e o conditie necesara, chiar daca nu intotdeauna suficienta, pentru comuniune. Or, se stie, nicicand n-a fost comunicarea mai lesnicioasa decat in zilele de azi. O casuta de dialog de pe messenger sau pe facebook nu e tocmai un cuibusor de nebunii, o sa-mi ziceti. Esti redus la statutul de smiley-face, n-ai organe genitale. Dar, chiar si asa, ajungi repede de la discutii despre filme si carti la discutii despre cum ar fi daca acum am fi sub – sau pe – acelasi cearsaf.
Din fericire sau din pacate, de la caz la caz, sunt mari sanse ca erotismul sa ramana unul intelectual. Romanta se iveste intre doua avataruri, intre doua poze de profil, intre doua statusuri – si tot intre ele se consuma. Fara shot-uri de tequila care sa slabeasca robinetul virtutilor, fara maini pe sub fustita, fara camere de hotel, fara schimb de saliva. Himenul rezista.
Aici, de fapt, discutia ar fi mult mai ampla: mai e un studiu care imi da dreptate si care zice ca peste un sfert din britanici si-au inselat, strict virtual si on-line, partenerii. Insa doar vreo 10 la suta dintre cei care au inceput cu un chat-cheat au ajuns si la faza de platou. Odata satisfacuta nevoia de a calca stramb la nivel psihic, sansele acuplarii propriu-zise scad mult. Si nici nu stii ce sa mai crezi: e mai bine ca partenerul te-a inselat online cu trei persoane sau era mai bine inainte, cand avea o singura amanta, cu care insa facea si sex?
Era o vorba care zicea ca, pe Terra, cantitatea de inteligenta ramane constanta, doar ca numarul locuitorilor creste. Nu cred neaparat ca e asa, dar e un bun prilej de parafraza, ca sa revin la tema de la inceput: numarul virginelor o fi in crestere, dar nu cumva cantitatea de castitate a ramas aceeasi?
